Ascult aceasta muzica atat de draga mie si ma gandesc ca am lipsit ceva timp de aici, dar cu toate astea am fost prezenta mereu. Mi-am facut lectiile cumintica zi de zi, poposind pe blogurile mele preferate si gustand din gandurile celorlalti. Am ramas in urma cu postarile dar parca din moment ce faci o pauza parca greu te intorci. Trebuie sa recunosc faptul ca mi-a mai pierit din entuziasmul de la inceput si m-am plictisit putin de bloggerit. Nu imi place sa ies cu orice pret in fata, decat doar daca as putea sa scriu ceva interesant sau calitativ. Nu alerg dupa spectatori si nu ma intereseaza numarul lor. Dar nu pot sa nu fiu fericita de faptul ca sunt mai bogata sufleteste decat eram inainte de a-mi face acest blog. A fost ca o portita de aur prin care mi-au intrat cateva fiinte minunate ce altfel probabil nu le-as fi cunoscut niciodata! Le multumesc ca sunt mereu aici si ca in fiecare zi am de invatat cate ceva de la fiecare in parte!!
E dificil sa cunosti o persoana, cu atat mai mult in spatiul virtual, unde multi devin altcineva. Se detaseaza de omul ce e este cu adevarat punandu-si masti care mai de care mai colorate si mai ochioase. Cu toate astea , cu usurinta il poti descoperi pe omul "om" in care se ascunde un suflet minunat!
Cand am intrat sa scriu o postare noua ma gandeam la altceva. Tocmai venisem de pe blogul lui Bendeac unde am vazut niste fotografii infioratoare! In multe locuri din lume femeia inca nu este considerata un om cu drepturi; chiar si in Romania sunt atat de multe cazuri in care femeile sufera din cauza violentei domestice. Asta stiu dar mintea mea nu o sa isi poata explica niciodata care sunt cauzele pentru care ele se complac asa. Toti oamenii au o singura viata , toate femeile au dreptul la fericire! Pentru ce se irosesc alaturi de niste bestii?
"Doamnelor si domnisoarelor. Totul incepe cu o palma. Ai acceptat palma, ai pierdut razboiul."
