Iulia Hasdeu-Aura unei promisiuni

Category :

Ce urmeaza nu e deloc un text scurt, dar daca va incumetati a-l citi veti descoperi o viata minunata, un suflet ce a plecat mult prea curand.. Va fi ca o incantare, o frumoasa poveste adevarata...a unui om...al unui destin..


„Părul adunat în două bucle ce se îmbrătisează armonic deasupra capului, cu doi zulufi ondulati care flutură pe frunte; obrajii rotunzi, palizi sub lampă, trandafirii când îi sărută soarele; gura în amar zâmbet peste buzele festonate, bărbia gratios rotunjită! Si ochii! Ochii aceia de severă seninătate, cu expresia bunătătii ce face totdeauna loc inteligentei; ochii aceia demni de o odă eminesciană! Iar în urechi, ca două puncte albe ce încheie cadrul, două boabe sidefii! Si trupul, săltat în anii ce-o avântă, rotund si plinut! Si sânii înalti si talia mlădioasă… si totul învăluit în candoarea primăverii…” (C. Manolache)


Ca orice legendă, viata Iuliei Hasdeu a dobândit în timp o aură ce nu trebuie confundată, nici un moment, cu însemnele popularitătii. Foarte multă lume stie că Iulia Hasdeu a fost fiica marelui savant, că a murit foarte tânără si că era o poetă ce promitea mult. Dar, câti sunt aceia care pot indica (cita?!) vreun titlu sau vreun vers anume?! Faptul echivalează, la drept vorbind, cu necunoasterea. Dar adevărata întrebare este dacă ea (opera ei) a intrat si s-a fixat într-o constiintă a istoriei noastre literare; în ce măsură si în ce fel?! Luându-ne după Dictionarul literaturii române de la origini până în 1900 vom avea plăcuta surpriză a constata că, la nouăsprezece ani (neîmpliniti: 2 XI, 1869 – 17 IX, 1888), Iulia Hasdeu avea deja o operă constituită – versuri, proză, memorialistică, cugetări – scria, picta, cânta, proiecta mari opere dramatice. Numai că, ne spune Gabriela Drăgoi, autoarea fisei, această operă s-a „dezvăluit postum”, de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, „devenit acum un fel de preot în templul fiicei sale”. Frumoasă expresie, ce acoperă un adevăr… dramatic. Anume acela că, zguduit de pierderea prematură a fiicei, marele bărbat al culturii române a rămas pentru toată viata, de aici înainte, prizonierul unei umbre diafane, din care a făcut un cult, iar acest cult a fost acceptat public, cu compasiune si cu disponibilitatea de a legitima în virtual, o promisiune, pe bună dreptate, cu totul iesită din comun.


La trei ani, Iulia – ce a beneficiat de o educatie dintre cele mai bine dirijate cu putintă – citea; la opt ani vorbea deja în trei limbi străine (franceză, germană, engleză) si, pe când alti copii abia intrau în clasele primare ale scolii, ea le absolvea; la unsprezece ani a încheiat cursurile secundare, la Liceu „Sf. Sava” din Bucuresti, iar în 1881 a luat drumul Frantei, alături de mama sa, unde urmează Colegiul Sevigne. După cinci ani, în 1886, îsi ia bacalaureatul, la Sorbona înscriindu-se la Facultatea de litere, în timp ce la École des Hautes Études aprofundează limbile si literaturile clasice; este preocupată de istorie si filosofie; sustine conferinte (comunicări) pe teme de logică si istorie universală, luând, în acelasi timp, lectii de desen si pictură, în completarea studiilor muzicale pe care le începuse încă la Conservatorul din Bucuresti. Un efort extraordinar, pe care lăsa impresia că-l depăseste cu dezinvoltură, desi sufletul romantic al adolescentei fremăta de dor de viată. Sub acest impuls scrie poezii, în limba franceză, ca, de pildă, cea intitulată Primăvara si toamna: „În fiecare lucru un farmec poate fi!/ Aflându-l, omul stie să fie multumit: / În primăvară simte nevoia de-a iubi,/ Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!”.
Exuberantă, în limitele pe care le avea la dispozitie, sub atenta supraveghere a părintilor, studenta pariziană îsi află portita de evadare în lecturi – mai ales ale clasicilor si romanticilor –, asternând ea însăsi, pe hârtie, gânduri si emotii, fie sub formă versificată, fie sub formă de însemnări memorialistice – disparate, risipite printre alte note –, realizând în joacă (?!) poate unul dintre cele mai ciudate si originale jurnale posibile, căci autoarea nu se referă la trecutul, ci la viitorul ei. Sub pseudonimul Camille Armand, ea se închipuie o scriitoare celebră, o pictorită de mare notorietate, adulată si cultivată în cercurile înaltei societăti – în anturajul Casei regale, înconjurată de ziaristi si de actori cu nume de rezonantă, evident fictive – ultima însemnare este datată 4 ianuarie 1979, când consemnează lapidar: „Astăzi dimineată la ora 6,40 a murit regina Maria a României. Regele si printesa Margareta sunt disperati, ca de altfel si printul Alexandru. Poporul este deceptionat. Regina mostenitoare, căreia tânăra regină îi era nepoată, s-a arătat foarte impresionată de această veste tristă pe care a primit-o la Cotroceni. Regina cea tânără, născută în 1921 avea numai patruzeci si nouă de ani”. Las la o parte amănuntul că în 1979 la Cotroceni se afla Presedintele Republicii Socialiste România si fac o simplă socoteală privind viata memorialistei, ce se confundă cu aceea a Iuliei Hasdeu, reiese cu plăcută surprindere că aceasta ar fi avut vârsta matusalemică de 110 ani, ceea ce probează elocvent asupra jocului de-a jurnalul intim. Uneori acest jurnal este scris la persoana a treia, ca si cum însăsi Iulia ar fi depus mărturie asupra vietii si activitătii dublurei, sosiei (?!) sale: „Armand Camille este la Roma, unde a sosit aseară. A fost primită ca o regină. Ministrul României la Roma, un aghiotant al regelui Italiei trimis de seful său cu un imens buchet de flori (…) au întâmpinat-o la gară pe eminenta artistă, cu aclamatii entuziaste (…) La ora nouă si un sfert trăsura, pe care o multime numeroasă o urmase cu ovatii, se opri la peronul palatului. În capul scărilor regele, înconjurat de suita sa, îi oferi bratul distinsei poete urându-i bun venit”. Etc. Însemnarea datează pentru 1944.


Un tablou de pace si mondenitate absolută îsi imagina studenta pariziană, din ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, încrezătoare într-un viitor edulcorat al Europei, al omenirii, fericite, fără a bănui măcar ce final zbuciumat de război mondial avea să marcheze Italia acelui an. La drept vorbind nici nu i se putea cere asa ceva. Ea îsi construia un viitor de butaforie elegantă, visând o împlinire pe care, de prin 1883, de când „contractase (…) o răceală cu urmări, o bronsită din acelea care se stie când si cum începe, dar nu când si cum se termină“, scrie C. Manolache, biograful ei, începuse a-si presimti tragicul sfârsit, fără a-l împărtăsi însă celor din jur, cărora caută a le oferi, în continuare, motive de exaltată satisfactie, în vreme ce în taina singurătătii sale, scria asemenea versuri; „Eu nu urăsc viata, de moarte nu mi-e teamă,/ Că ea este lumină puternică si caldă,/ Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă – / Sub pleoape obosite privelisti noi îsi scaldă.// Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume/ Si-n alte corpuri trece, când poate sti să ierte;/ Asa din cupa sacră cu totii bem, anume,/ Si niciodată, nimeni, nu poate s-o desarte” (Moartea).
Poezia sa, din care n-a publicat aproape nimic în timpul vietii, e în marea ei majoritate, un exercitiu copilăresc de versificatie:


                                       În cer albăstriu
                                       Zboru-i e zglobiu
                                       Fluture de aur
                                       Fluture ceresc
                                       Ce mult îl iubesc
                                       Chiar de nu e faur!
                                       Aripi argintii
                                       Îi dau raze vii
                                       Zboară spre hotar;
                                       Formă luminoasă
                                       Trece bucuroasă
                                       Si scânteie iar

                                                             (Fluturele),


alteori se dezvăluie ca un ecou al pastelurilor lui Vasile Alecsandri:


                                       Câmpia ne zâmbeste, de flori împestritată.
                                       Ca un chilim ce-l tese natura-n fete vii;
                                       Si iarba cea subtire, de vânturi aplecată,
                                       Ascunde mii de fluturi, cu aripi argintii
                                       (……………………………………….)
                                       Câmpia cea bogată e dulcea Românie
                                       Cu fluturi, flori s-albine; iar norul cel cumplit
                                       E dusmanul ce tinde s-o ducă la robie,
                                       Lătind o neagră umbră pe ceru-i umilit

                                                                                    (România)


sau reia tonalităti pasoptiste de angajament patriotic:


                                       Tara mea este gură de rai pe pământ
                                       Acolo-i coltisorul drag de altădată
                                       Unde eu am deprins pentru întâia dată
                                       Stiinta de a iubi – dulce simtământ

                                                                                (Patriei mele).


Sub impresia lecturilor clasice, în atmosferă de salon, realizează descriptii moralizatoare, usor ironică, usor sarcastică, asa ca în această satiră intitulată Evantaiul:
                                      
                                       E-o mică jucărie din veacul cu marchize,
                                       Cu aur si agate mânerul e-ncrustat;
                                       Paleta-i de mătase cu linii delicate
                                       Pe sâni de alabastru, frumosi, a tresăltat
                                       (………………………………………..)
                                       Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,
                                       Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!
                                       De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,
                                       În buduarul plin de marchize si-a lor lume.



Chemările romantice sunt însă mai puternice; natura e percepută în incidentă dramatică:


                                       Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre
                                       Fantome-nfricosate par  în noapte.
                                       Tăcere. Din cascade – voci de umbre,
                                       Si apele-n cădere sună soapte.

                                                                          (Pe malul lacului Geneva),






     Are dreptate Florentin Popescu văzând în cele mai multe poezii ale Iuliei Hasdeu „o natură debordând de viată, un spirit tineresc si un suflet aidoma unei pajisti plină cu flori pe care zumzăie albinele, sub un cer albastru si înalt, o sete de viată fără de margini”. E fata pe care ar vrea poeta s-o arate lumii, desi nu o face, asteptând încă momentul iesii cu adevărat în public. Dar această fată poetică n-are nimic interesant, nici în fizionomia, nici în expresia ei. E o fată atemporală, depăsită ce nu tresare la nici un fior din poezia contemporană ei, pe care nu o cunoaste – nici pe cea românească, nici pe cea franceză – încarcerată în sălile de studiu, unde se simtea, realmente o prizonieră:


                                       În turla-nsingurată
                                       Sărmana fată sade,
                                       Cu lacrime în glas,
                                       Îsi cântă tara, codrul,
                                       Surorile de-acas,
                                       Tot ce avea odată.

                                                    (Prizoniera româncă).


      Iulia Hasdeu e o poetă veritabilă, atâta cât si cum s-a putut exprima într-o teribilă cursă contra cronometru, de a-si asuma, de a lua în stăpânire vaste teritorii de manifestare artistică. Constientă de finalul implacabil spre care se îndrepta (În epocă tuberculoza făcea ravagii), ea aduce în cântecul său accente dramatice de o vibratie poetică profundă si autentică, în care se întâlneste, intuitiv, cu o cale ce ar fi putut-o duce, de ce nu?, prin simbolism, spre tipătul de durere al expresionistilor:


                                       Sunt tânără si viata îmi e atât de dragă;
                                       Privind însă pe morti, ceva de ei mă leagă,
                                       Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.
                                       Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,
                                       Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,
                                       Si în mocnirea vietii eu nu te urăsc, soare!
                                       (………………………………………….)
                                       Unui copil ca mine, – o, cine poate crede? –
                                       Că sufletu-i lintoliu, chiar dacă nu se vede,
                                       Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,
                                       Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,
                                       C-asteaptă-n nerăbdare durerea-si potoli
                                                             C-un dor respins de cer!

                                                                                (Zile de neliniste)

E aici scânteia unei pari promisiuni, într-adevăr. Si, cum literatura noastră e plină de promisiuni, mai mult sau mai putin asemănătoare, Iulia Hasdeu îsi află locul de drept într-o antologie a destinelor literare frânte prea curând.




„Iulia Hasdeu – notează cu îndreptătită observatie Crina Bocsan-Decuseară – sub masca personajului ei imaginar, în a cărui existentă tânăra se lasă identificată, se consideră învingătoare (…) Memoria ei extraordinară proiectează evenimente în viitor”, evenimente ce n-au nici o legătură cu istoria, cu societatea, cu realitatea concretă, dar sunt cu evidentă tulburătoare mărturii ale unei realităti interioare ale unui suflet bulversat de boala cu care se lupta si pe care, era perfect lucidă, numai în acest mod o putea depăsi.


O întreagă literatură a tuberculosilor există la finele secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea. Ea ilustrează stări ale disperării, ale revoltei, ale prăbusirii sau ale cinismului, niciodată însă, până la Iulia Hasdeu, si nici de la ea încoace, nu produce pagini de o atât de luminoasă împăcare de sine, de liniste si linistitoare asumare a unei perspective de înnobilare sufletească într-o iluzorie lume, într-un viitor… posibil doar în vis, pe care constiinta istoriei literare să i-l asigure totusi. Din acest punct de vedere opera sa e o promisiune certificată. Cât despre prezenta ei reală în lumea aceasta, a fost, paradoxal, iluzorie, asa cum a si vrut să o întelegem atunci când, în jurnalul său fictiv, îsi făcea radiografia existentialitătii sale astfel:


„Ea nu a cunoscut – la drept vorbind – nici dragostea maternă, nici dragostea frătească; a fost lipsită de afectiunea unui sot, a unui frate sau a unui copil; ea a dat tot ce a avut ca dragoste studiului si acolo a căutat afectiunea pe care nu o găsise în altă parte. A avut prea multă iubire în inimă (…) Ce chin înfiorător. Să te simti făcută pentru a iubi si să nu afli o inimă care să răspundă afectiunii tale, asta copleseste, ucide”. 



Sursa text

12 ani si o voce de aur

Category :

Shaheen Jafargholi s-a calificat in finala emisiunii TV care a facut-o celebra pe Susan Boyle. Baiatul, care are ceva studii de specialitate, are "o voce de inger", dupa cum scriu ziarele britanice. Ascultati-l! E de vis!!

Apropo-marile branduri romanesti-va mai amintiti?

Category :

Am vizionat acum o emisiune, la invitatia lui Buddy,  Apropo tv, ce imi era tare draga si acasa! Aceasta editie ne indeamna la a ne aminti si a resimti "gustul" vemurilor apuse! Pentru mine mai putin dar pentru cei mai mari, poate ceva mai mult.
Va mai amintiti de bombonelele Cip (acelea mici si colorate), de Eugenia, de mentosane, de Brifcor, Cico? De adidasii ce erau la mare cautare si erai "cineva" daca ii aveai? Cu siguranta ca va amintiti!


Razvan Exarhu, Andreea Esca, , Banica Jr, Sorin Oprescu si-au adus cu drag aminte, au povestit si s-au amuzat! Pe Esca o indrageam dar cele spuse in aceasta emisiune m-a facut sa imi schimb parerea! Ea, vezi Doamne, nu manca si nu-i placea nimic, iar cat priveste celebra Eugenia, mama ei nu-i cumpara, zicandu-i ca o mananca doar copii saraci. Ca sa vezi! Exarhu mi-a placut la nebunie cum a vorbit si mai ales mi-a ramas in minte replica lui "daca aveai la majorat o lada cu suc Brifcor si una cu Pepsi, aveai automat o partenera asigurata". Ce strandarde, cat de "putin" iti trebuia pentru a fi vazut "cineva" :) Acum pentru domnisoarele materialiste, ce ar trebui sa aiba un barbat pentru a va impresiona si a va da pe spate? Ferrari, Lamborghini, nu?


Ce timpuri.. Pe atunci erau atat de putine incat se stia aprecia fiecare lucru in parte! Acum, se gasesc de toate, bani sa ai!
Per total mi-a fost drag sa ma uit si sa imi amintesc. Daca veti vrea sa va relaxati putin, AICI e, in trei parti scurte.

Un moment

Category :

Inger sau demon? Cine traieste in tine? Nu te cunosc, nu am nici cea mai vaga idee.. Dar fiecare tinde sa creada in bunatate si in suflete nobile, in frumuseti rare ce adesea sunt ca niste baloane de sapun. Se sparg tocmai atunci cand totul ti se pare mai frumos..


Nu stiu, e atat de usor sa privesti de afara si sa iti dai seama ca stii atat de bine ce se afla inauntru, dar daca stai si te gandesti  realizezi ca nu stii nimic. E nevoie de timp pentru cunoastere. Acum nu pot decat sa stau si sa privesc ca intr-o vitrina si sa imi dau cu presupusul. Sa imi placa ceea ce vad , sa ma rasfat , sa inchid usa si sa plec.. Nu am idee insa..sa mai revin?

Leapsa-ultima poezie

Category :

      Pentru ca mi-a  placut tare mult aceasta frumoasa leapsa, am preluat-o si eu de la Geanina. Trebuie sa aducem la rampa ultima poezie ce ne-a placut  mai mult! Minunata si poezia postata de Geanina dar si cea prezentata de Cristian Lisandru! Chiar imi era dor de o leapsa si chiar daca demult nu mi-a mai fost pasata vreuna, ma servesc eu frumusel cu aceasta, atat de benefica sufletului!
     Vreau sa aduc aici o pozie ce mi-a fost trimisa de L`Automne si care mi-a ramas lipita de suflet , scrisa de poetul Stefan Octavian Iosif .
    Dau si eu leapsa mai departe Corei, dragei mele L`automne, Broscutzei, Lizucai, Angel, Laviniei (daca nu o postezi pe blog, te astept cu ea aici la comentarii), Cristinei si tuturor celor ce vor sa o preia!




Te duci,si cum privesti nepasatoare,
M-abat din cale si ma simt murind...
Pierdut spre tine bratele-mi intind
Ca-n urma unei viziuni fugare,-
Dar nu mai pot in ele sa te prind.


Te duci, - si ca o umbra ratacita
Te voi dori in zilele pustii,
Te voi striga in noptile tarzii,-
Si-n veci voi plange varsta fericita
Cand nu stiam ce-nseamna a iubi!


O,dulce fericire risipita!
De ce-ai venit si pentru ce-a fost scris
Sa-mi schimbi tu viata-n iad si-n paradis?
Te duci,si simt pe fiece clipita
Ca pierd in tine cel din urma vis...
"Te duci"-St.O.Iosif

Ziua Inaltarii Domnului

Category : ,

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. Luca 24, 36-53

Interviu cu Dumnezeu

Category :

....................de Octavian Paler
-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu. -Daca ai timp.… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând: -Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis: -Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

HD wallpapers

Category :

Imi amintesc de inceputuri, de intalnirea cu internetul, cam prin `99 daca imi aduc bine aminte, cum drogul acesta incet dar sigur incepea sa imi intre in sange! Trebuia sa merg vreo 10 minute de acasa, pana langa hotel, vis-a-vis de Farmacia 32 (pentru cine isi mai aminteste, dintre romascani), intr-un fost sediu PSD, unde se deschisese o sala de internet.Incet, incet incepusem sa merg cu verisorul meu tot mai des la "psd", pana cand, surpriza, s-a deschis una chiar la parterul blocului meu, 7000 de lei ora,mult sub pretul pietei :) iar eu cu greu ma desprindeam de scaun sa ma duc acasa. Pe atunci nu era celebrul messenger , ci ne umpleam timpul stand pe Mirc, jucand trivia, un concurs cu intrebari de cultura generala, trebuia sa raspundem contra cronometru, exista si un top, iar eu imi rupeam degetele la tastatura incercand sa raspund prima! Voi va amintiti? Jucati pe atunci asa ceva? Eu nu faceam decat sa joc trivia si sa caut wallpapers , chiar daca nu aveam un calculator acasa, atunci.Dar mi le salvam pe discheta pentru atunci cand voi avea. Peisaje, poze cu vedetele preferate, cu flori, cu fluturi, cu animale, eram innebunita! Am strans mii si le mai am si acum pe calculator, fiindu-mi mila de fiecare data sa le sterg. S-a diminuat mult pofta asta nebuna de a strange tot felul de imagini si fotografii, dar trebuie sa recunosc, nu de tot :D
Iar acum am dat peste aceste hd wallpapers , limpezi ca lacrima, care punandu-le pe desktop-ul calculatorului, iti bucura nespus privirea! Pun cateva mai frumoase pentru a le lua si voi! Aaa, si poate imi povestiti daca va mai amintiti inceputurile voastre in ale netului, sunt tare curioasa!

Sunt revoltata!

Category :

Da!! Extrem, inimaginabil de revoltata si indurerata totodata! Nu mai traiesc de aproximativ un an in Romania insa mi-e un dor nebun de tara mea si imi doresc cu ardoare sa ma intorc! Da, printre cocalari, bestii, nenorociti si oameni ce vor cunoaste adevaratul inteles al cuvantului "civilizatie" poate niciodata! Acum mi-a vorbit ratiunea. Sufletul imi spune altceva, el vede ca de obicei doar lucrurile bune si frumoase. Si in acest caz, cu siguranta castig de cauza va avea cel din urma, nu ii pot ordona, oricat m-as chinui!
Nu pot sa nu citesc in continuare, zi de zi, ce spune presa din Romania. Zi de zi ma uimeste dar azi m-a socat de-a dreptul! Nu oamenii de presa ci un articol in care era prezentata schingiuirea unui biet animal pentru a fi dat hrana leilor intr-o gradina zoologica din Braila. Era prezentat si filmuletul cu toata desfasurarea evenimentului insa nu am putut apasa play. Pentru ca pur si simplu nu pot sa ma uit la asa ceva! Dar cuvintele, descrierea cu lux de amanunte parca m-au teleportat la locul cu pricina. Doamne, Maiculita mea!!!!!!!! Nu pot sa imi revin! Cum poate tine pamantul asemenea bestii?? Ma tot intreb dar fara nici un rezultat..
În înregistrare, se vede cum doi angajaţi leagă o funie de gâtul calului şi apoi de un copac. În continuare, unul dintre ei loveşte animalul cu cruzime, sperând că, dacă se va prăbuşi, se va spânzura singur. După câteva minute, calul cade la pământ, fără suflare.
Si totusi acesti oameni nu-s singurele bestii din poveste, ci ca sa vada toata lumea si sa se convinga pentru a nu stiu cata oara ca tot sistemul e infect, criminalul a primit o amenda de 600 de lei, atat!! Da nu-i bai, ca pun toti angajatii mana de la mana, impreuna cu d-na directoare si scot omu` din impas! Noi sa fim sanatosi!
Dar oare oamenilor astora, daca cineva i-ar supune la asa ceva, ei ce ar simti? Nu s-au gandit ca si acel nevinovat animal e si el un suflet, are si el un trup, poate simti si el durere? Ce fel de oameni sunt acestia? Si toate astea pentru a fi dat de mancare la lei!
NU am fost niciodata de acord cu existenta gradinilor zoo, cel putin NU in Romania! Acestea sunt de stat, nu? Pai banii aceia ce provin din incasarile biletelor si ce le mai sunt alocati de la buget pentru a asigura hrana animalelor, curatenia sau cele necesare unei bune functionari (chiar si acei putini bani), credeti ca se duc acolo? Eu una, nu! Si leii sunt lei, nu-s iepurasi, le trebuie mancare, nu gluma! Si cum banii sunt in masina sau vila directorului, e logic ca incet incet sa purcedem la sacrificarea altor animale, nu?
De ce tinem mortis sa avem gradini zoologice infecte, cu biete animale moarte de foame ce sufera dupa mediul lor natural ?! De ce? O prietena a vizitat acum ceva timp in urma o gradina zoo in Germania si vreau sa va arat niste fotografii. Si ele sunt tinute tot in captivitate, dar nu se prea vede asta. Nu-s inchise intre 4 gratii de marimea unei camere de apartament ci le-a fost creat un mediu cat mai aproape de cel natural. Poate exista si la noi asa ceva si nu stiu eu, e foarte posibil, dar ma indoiesc!
Cateodata mi-e atat de rusine si unele lucruri mi se par atat de strigatoare la cer, incat nu am cuvinte sa descriu tot acest sentiment! Dar imi iubesc tara. Sau poate pe unii oameni ce ma leaga de ea, in conditiile date nici eu nu ma stiu ce as putea iubi la ea! Pardoxal, dar nu as mai da-o pe alte 100! Oare pentru ca sufletul vede si retine mai mult lucrurile frumoase?! Da, datorita acestui lucru!

Piese ce as vrea sa castige la Eurovision

Category : ,

Imi place mult sa vizionez Eurovision-ul, aproape in fiecare an l-am urmarit. Aseara m-am uitat si la cea de-a doua semifinala si astept cu nerabdare finala de maine seara! Concluzia pe care am tras-o e ca e cam mare concurenta, insa am cateva piese preferate ce mi-as dori sa castige! Nu spun ca nu as visa sa castigam chiar noi, dar voi fi multumita daca ne vom alege cu un loc printre primii zece. Mi-a placut enorm de mult spectacolul facut de rusi, bravo lor pentru o organizare atat de impecabila! Nu pot sa nu ma intreb daca va fi sa castigam si noi, unde sau cum se va organiza. Revenind la subiect,aseara am ramas placut surprinsa de cei din Moldova, a caror piesa e chiar simpatica. Si publicului i-a placut, asadar s-a calificat si ea in finala.
Preferata mea e insa Norvegia, ce am eu asa un presentiment ca va castiga.
O alta piesa ce e tare draga inimii mele si care sper sa ocupe un loc cat mai fruntas e cea a reprezentantei Islandei. Nu e asa ca e superba?
Imi mai place mult si melodia Azerbaijan-ului, cantata de Arash si Aysel.
Si piesa celor din Moldova despre care va spuneam ca mi-a placut si ma bucur ca a intrat in finala! Hai la hora din Moldovaaaaaaaa
Oricum, sunt multe piese dragute si curiozitatea e cu atat mai mare!

Fotografii superbe

Category :

Mai multe AICI

Suflet plin

Category :

...pentru ca astfel imi e acum acea parte nevazuta a trupului! Mi-e sufletul plin. Pentru ca zilele acestea l-am hranit cum nu se poate mai bine. Cu bucati alese, care mai de care mai placute lui. Daca ii veti da si voi sa asculte aceste piese minunate de aici si il veti bucura cu superbele versuri de mai jos (cat si acelea lasate la comentarii de catre L`automne si Broscuta) sigur se va simti si al vostru atat de plin precum e acum al meu!
Sufletului nu ii trebuie multe. Poezia e asemenea unui clopot al cunostintei noastre pentru a ne trezi din superficialitatea de zi cu zi. Sa ne oprim o clipa din valtoarea vietii si sa acordam si interiorului nostru putina caldura! Intotdeauna are nevoie..
Suntem prea preocupati sa fim rai, sa crestem maracini acolo unde ar trebui sa fie un coltisor de rai... Insa daca am deschide bratele si am primi ceea ce e atat de frumos in lumea asta, daca am privi o floare, un copil, natura in splendoarea ei, am citi cateva versuri pe acordurile unei melodii de suflet, am avea sufletul plin!

Gandurile unui mort

Category :

Pentru ca imi place mult Blaga, iar aceasta e una din poeziile mele preferate ale sale, m-am gandit sa o descopere si cei ce nu o stiu.

De mînă-aş prinde timpul ca să pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pămînt?
Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri
şi din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?

 

Tu inimă eşti liniştită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineaţă
şi-o suferinţă veche-n orişice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?

 

Un stînjen doar deasupra mea-i lumină.
Flori cu sîni de lapte îmi apasă lutul.
Să pot
eu mi-aş întinde mîna şi le-aş strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar
pămîntul poate nu mai are flori.

 

Gîndul meu şi veşnicia seamănă
ca nişte gemeni
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?

 

Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă şi ea
de sute de mii de ani?
Să fie paşii mici şi guralivi ai ei,
sau poate pe pămînt e toamna
şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?

                                                                                                 Lucian Blaga

Invata de la toate..

Category :

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum. 
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti. 

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!
                                                 Traian Dorz
Etichete Technorati:

De pe aici

Category :

Ma plimb... Vantul sufla cu putere, jucandu-se in parul meu si ghiontindu-ma din toate partile. Simt aerul cald din ce in ce mai mult. Semn ca vine vara. O vara deloc dogoritoare si mai degraba o primavara dulce, cu soare ceva mai darnic.
Ajung intr-o zona cu multe magazine. Pe fiecare vitrina scrie mare ca se fac reduceri cu ocazia zilei mamei. Imediat ma intreb ce ziua mamei?! Deodata parca ma pierd printre ganduri si intr-o fractiune de secunda am impresia ca vine 8 martie. Ma dezmeticesc in secunda 2 si realizez de fapt ca suntem in mai. Si totusi 8 martie e sarbatorit international. Ciudat imi zic, nu inteleg nimic... Mai merg ce mai merg, alta vitrina, ziua mamei-10 mai. Adica duminica. Mi se aprinde beculetul in cele din urma! Staaai ca 8 martie e ziua internationala a femeii, nicidecum a mamei, gata s-a deslusit misterul! Dar la noi cum mai mult e ziua mamei, am fost dusa putin in deruta. Apoi am aflat ca exista si ziua tatalui si cele doua sarbatori sunt extrem de importante pentru ei. Frumos...o mama si un tata avem si merita sa ii sarbatorim,nu?
Mai pasesc putin si privirea imi fuge pe geamul unui coafor plin cu femei, majoritatea aproape de varsta a treia, iar pe gresie, jos, 3 catei culcati pe burta, cu botul pe labe, asteptandu-si extrem de cumniti stapanele sa isi termine ritualul infrumusetarii. Cred ca e un fel de-a doua casa a lor avand in vedere ca aici, femeile de 70, 80, 90 (!!!) de ani au in medie cam una, doua programari la coafor pe saptamana! Lucru pentru care le admir, evident! Daca la noi unele femei au tendinta de a-si pune tolul pe cap dupa ce se marita, pe motivul ca de-acum m-am maritat, la ce bun sa ma mai aranjez, aici femeile ar fi in stare sa isi dea ultima rasuflare pe scaunul de la coafor. Sa mai spun ca la noi nu am vazut never ever vreun catel intr-un coafor?! Aici ii vezi unde nu te astepti, si prin magazine, la shopping :)
Intru intr-un supermarket, un grup de fete (16-17 ani) incurca un culoar doar pentru simplu fapt ca nu se pot hotari asupra carei marci de vodka sa o cumpere si trag de cateva sticle nevoie mare, neajungand parca la niciun acord. La ora asta cred ca deja e si golita sticla(sticlele). Trist, da! Din punctul meu de vedere! Dupa parerea mea, nu exista femeie mai josnica, mai degradanta decat una beata! Nu le pot suporta!! Eu, care sunt anti-alcool.
Vantul s-a mai calmat si ajung si acasa unde ma intampina in extaz, ca de fiecare data, Shani! Da, mamuca, las` ca te face si pe tine mama baiat de coafor!!

Ham-ham

Category :

Am mai crescut ce-i drept de cand nu m-ati mai vazut, ma indrept cu pasi mari catre aniversarea a 5 luni de viata! Sunt un baietel inteligent si stiu de pe acum ca o sa ajung un barbat fatal, ce o sa dea toate fetele pe spate pentru ca toata lumea imi spune ca tare aratos sunt ;;) Cred ca am inceput sa imi dau si eu seama de acest lucru pentru ca imi place sa ma uit in oglinda, si de curand cred ca am realizat ca acolo nu e alt catel, ci chiar eu. Insa mi-a luat ceva timp, sa stiti :) Toti imi zic ca-s maricel pentru varsta mea, chiar si domnu` doctor m-a cautat la dinti, nevenindu-i sa creada ca-s si eu un bebe mic. Tot aud ca poate oi fi ca Benjamin Button, cine o mai fi si asta nu stiu :)
O sa va intrebati poate cu ce imi place sa imi ocup timpul. Ei bine, imi place sa ma joc cu cele doua jucarii de plus ale mele (bine, in afara de cele doua umane), sa dorm, sa pap (sunt un adevarat gurmand), sa merg la plimbare, sa alerg de nebun in iarba, eee chestii de genu` :D Dar sunt si lucruri ce imi displac! Cum ar fi aspiratorul, feonul si sa stau singurel. Sunt foarte lipicios si atasat de oameni incat urasc singuratatea :(
Insa stiu sa fac multe lucruri, ca de exemplu: sa dau noroc, sa merg si sa stau in doua picioruse, sa stau in fundulet la comanda sau culcat. Stiu sa o caut si sa o aduc pe Minnie(prietena mea de plus) la cerere. Si asta ca sa vedeti ca nu am irosit 4 luni de pomana. Cand aud ceasul desteptator dimineata sar in capul lor si ii smotocesc de nu se vad cand bag de seama ca pupicii nu dau nici un rezultat. Sunt belgian get beget, cu acte in regula dar inteleg numai romaneste :D Cam atat despre mine, las pozele sa spuna mai multe: