Se afișează postările cu eticheta Gandurile mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gandurile mele. Afișați toate postările

Vine Craciunul

Category :


Ati facut bradutul? Aici i-am vazut mai in toate casele cam incepand cu 1 decembrie si stau si ma intreb ce farmec mai are atunci cand vine Craciunul iar acele deja s-au scuturat de caldura si probabil ca dupa 3 saptamani probabil s-au cam plictisit de el. 
In fiecare an, de Craciun, imi retraiesc copilaria, calatorind cu gandul printre toate amintirile atat de frumoase ce le am pastrate adanc in sufletul meu. Imi amintesc cum mergeam la colindat si cum ne bucuram de fiecare usa deschisa. Acasa noi impodobeam bradul in fiecare an in seara de Ajun. Ascultam colinde si apoi il asteptam emotionata pe Mosu`. Sufletul imi era plin, era o senzatie ce si acum o astept sa imi indunde simturile in seara de Craciun dar parca odata cu trecerea anilor intensitatea trairilor se mai diminueaza dar e minunat ca magia nu dispare niciodata indiferent de ce varsta am avea.
Va doresc asadar, tuturor, sarbatori magice! Pline de traire, pline de culoare si iubire! Sa incercam sa iertam mai mult, sa ne gandim si la ei, cu alte cuvinte, sa fim mai buni!
Dumnezeu sa va calauzeasca fiecare pas!

1 an pe raftulet

Category :




It`s my first bloganiversary!  


Imi amintesc perfect cum paseam timid in aceasta lume, acum fix un anisor, dupa ce ma apucasem serios de citit bloguri. Primul blog citit de mine a fost cel al lui Tudor Chirila, caruia i-am ramas o cititoare fidela si nu imi pare rau.
Nu imi vine sa cred ce repede s-a scurs un an, cum trece timpul asta!
Facand un bilant, a fost un an extraordinar in care am cunoscut multi oameni deosebiti cu care am impartasit povesti, cu care am ras sau din contra, m-am emotionat. Nu sunt multi la numar dar nici macar nu asta conteaza, ci constanta lor .
Acum imi doresc ca totul sa continue la fel de frumos si sa ma vad peste multi ani, tot aici si tot alaturi de voi!
Putini sau multi, dar cei ce o fac, va multumesc ca imi cititi aberatiile si ca ati facut-o in tot acest timp. Nu am talent in manuitul vorbelor dar am un suflet frumos pe care l-am adaugat ca ingredient principal in aceasta reteta si imi doresc sa se fi vazut asta. 
 Mi-am dorit sa am un fel de jurnal deschis, in care sa imi strang toate amintirile zilnice, pentru ca, in calatoria aceasta a  vietii sa nu le uit pe drum. Apoi, cand altii au inceput sa le citeasca am incercat putin cate putin sa nu il mai fac atat de personal si sa impart cu voi anumite idei,  muzica, fotografii sau  filme, tot ce tine de partea frumoasa si relaxanta a acestei vieti. Poate ca cei care au considerat ca gusturile mele sunt pe aceeasi lungime cu ale lor,  m-au pus undeva la favorite si au mai dat pe aici, in timp ce poate altora li s-au parut de prost gust. Fiecare e liber sa aleaga ce anume i se potriveste pentru ca Slava Domnului, este de unde alege! 
Pentru primii mentionati tin a va multumi si ca sa fiu draguta o sa va servesc cu un paharel de sampanie acum la ceas aniversar! Aaa..hai ca dau si o feliuta de tort..





pus pe glume mereu? zi ca da, macar tu!

Category :

Nu imi plac oamenii prea seriosi, le-as declara tuturor razboi, chiar daca si eu fac parte dintre ei de o vreme incoa`.Niciodata nu mi-a facut placere prezenta lor..prin serios a se intelege exact la ce ma gandesc eu acum..adica nu ma refer la parolist sau ceva de genul..

Simtul umorului e o calitate ce face barbatii pur si simplu adorabili iar pe femei ceva mai abordabile. Nimanui nu ii place acriturile, nu-i asa? Imi amintesc ca aveam colegi atat de seriosi incat niciodata nu-i vedeai schitand un zambet macar, mereu erau in banca lor asteptand parca o urmatoare etapa din viata, in care ei erau partasi demult. Ma intreb si acum oare pe unde or fi si daca tot la fel de in serios isi iau viata, insa nu e greu de ghicit. Nu suport nici persoanele morocanoase dimineata. Stiti ca sunt acei indivizi care inca nu intra in contact cu lumea in primele ore de dupa trezire ci trebuie sa treaca ceva timp pana sa poata rosti un cuvant. Cu siguranta ii vedeti fie acasa (poate ca nu) ori la servici, cum stau  cu privirea in gol si cu nasul in cafea; dar asta e, unii isi pornesc mai greu motorasul decat ceilaltii, ar fi chiar culmea sa am pretentia ca toti sa fim la fel.

La cum sunt timpurile acum , stau si ma gandesc ca daca ne-am pune mintea cu ele, unde am ajunge. Am lua-o razna?-acum serios vorbind. Ferice de cei ce au puterea de a nu-si pierde zambetul de pe buze niciodata. Ferice de ce eram si eu odata! Oare sa ma fi maturizat?
Nu, nu cred in ideea de a muri  copilul din mine, refuz asta! Si la urma urmei, cine ne-ar cere vreodata asta?
Viata e mult prea frumoasa pentru a nu o gusta cu bucuria unui copil..INTOTDEAUNA!

La sfarsit de toamna...

Category :

 M-am tot invartit pe pagina asta, am schimbat hainutele, un pic din muzica, am facut curatenia de revenire...si tot intrand si iesind aproape zilnic, in sfarsit m-am hotarat sa va spun "bine v-am gasit, dragilor!" Mi-a fost dor de voi!

 Ma tot intrebam cum ar putea arata primele mele randuri dupa o pauza atat de lunga, ce titlu sa asez....imi era teama ca nu imi voi mai gasi cuvintele! Sincer, nu stiam daca sa o mai fac sau nu..dar odata ce te-ai apucat de sportul asta e greu sa renunti.. Mi-au lipsit clipele frumoase petrecute aici cu voi! Am observat cu mare drag ca toti sunteti cumintei la locurile voastre, exact asa cum v-am lasat, si continuati sa bloggeriti cu spor; ba mai mult chiar, o persoana tare draga a revenit dupa o pauza lunga ! Va urmaresc cu acelasi interes, zi de zi.

Vacanta

Category :

A venit si clipa mult asteptata: dupa un an ma intorc acasa, la cei dragi! Inima imi salta de bucurie, fluturasii isi fac de cap in stomac...am emotii..
Emotii pentru reintalnirea cu familia, cu prietenii, cunoscutii, vecinii si de tot ce ma leaga de tara mea..
Va las cu bine si  sa va gasesc la fel! :)

Pupiiiiiiici dulci!!

Buna dimineata!

Category :

E oare prea devreme pentru o postare? Ora 8:14 (?!?!) mi-am turnat cafeaua in cana, dupa prima inghititura mi-am dat seama ca e mult prea tare pentru a o putea bea. Pana nu demult nu o puteam suporta dar pe parcurs am prins si indeletnicirea asta. O fi bine, o fi rau? Cert e ca te trezeste si iti da pofta de a incepe o noua zi. In cazul meu de hibernare.. Sunt intr-un concediu prelungit, dupa, ce-i drept, muulti ani in campul muncii :) mai bine zis unul si un pic..dar nu-i bai..viata e inainte, am timp sa recuperez!
Imi plac job-urile solicitante, cele care nu iti permit nici sa respiri, pentru ca te tin in priza si astfel nu ai cum sa te plictisesti! Mi-e dor sa cad pe branci de oboseala, seara, fara ca macar sa imi mai trebuiasca mancare.. sa plang de ciuda ca ceva nu mi-a iesit cum trebuie..etc,etc.. Nu credeam ca voi ajunge sa regret astfel de vremuri, si totusi..uite ca da!! Uff imi lipsesc multe si simt cum ma sting daca mai vegetez mult.. But let`s see, the future sounds  good..
Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc dinainte de planurile de viitor sau de lucrurile in stadiu de proiect, pana ce nu le-am vazut realizate..poate fiindca sunt cam pesimista (cum imi spun toti) sau mult prea realista (cum imi place mie sa zic) insa da, mi-e teama de esec! Nu  e din superstitie, doar ca, asa simt.. E destul de nasol sa iti faci vise, iluzii, pe care dintr-un motiv sau altul, viata nu ti le indeplineste, iar mai apoi, sa te doara cand cazi de undeva de sus si sa te izbesti cand ti-e lumea mai draga! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem idealuri si teluri in care sa credem cu toata taria..pentru ca fara ele s-ar limita viata noastra, nu?
M-am tot chinuit in ultimele postari sa scriu cu diacritice, sa fie totul corect si sa se vada frumos, dar iar ma vad renuntand la idee pentru ca pana le gasesc pe tastatura imi fug toate ideile.. si asa sunt putin fugarite in mintea mea..dau navala cateodata de nici nu le pot prinde si pune cap la cap.
In alta ordine de idei...ca tot despre ele fiind vorba..mi-am asezat frumusel castile ca sa pot asculta muzica la un volum care sa ma satisfaca oarecum, fara ca vecinul de deasupra sa imi bata in cap..si ascult piesa aceasta , pusa pe repeat, ce tare ma obsedeaza de ceva zile.. am senzatia acum ca as putea-o asculta non-stop.
Ca tot veni vorba de ascultatul muzicii, imi doresc din n motive sa stau la casa, insa cred ca pe primul loc e acesta, ca as putea asculta muzica la maxim la orice ora din zi sau din noapte, fara sa ma auda careva. Nu stiu cum e pentru altii, dar eu daca nu o simt in stomac :), daca nu o traiesc, parca nici nu se pune! Asa o fi si pentru voi? Mai nou imi doresc mult un ipod ale carui casti sa le tin in urechi si noaptea cand dorm!



Soo, why my lord? Have a niceeeee day!

O zi trista

Category :

Ingerii sa te pazeasca si sa ii incanti asa cum ai facut si aici, cu noi! Ai avut o viata frumoasa pentru ca nimic nu se compara cu dragostea atator milioane de oameni! Sa ii simti langa inima ta , este ceva extraordinar, ceva mai presus de cuvinte. Ai fost cel mai iubit si adorat artist!
O sa traiesti de-a pururi in sufletul meu!!!!! Inca nu ma pot gandi la tine la trecut si nu o voi face niciodata..


Invitatie

Category :

Oana Pellea este un om atipic timpurilor in care traim. O persoana modesta, cu o credinta mare in Dumnezeu, o actrita desavarsita. Un om ce poate fi descoperit mult mai usor citindu-i randurile, intrand in universul vietii ei. Sta la loc de cinste in sufletul meu.Acum dupa ce am citit cateva pagini  din cartea ce abia a lansat-o, daca as fi acasa as trage fuguta la prima librarie ce mi-ar iesi in cale pentru a o cumpara.


Aici gasiti cateva pagini din cartea sa, doar daca va e foarte dor de ceva frumos si bun. (Oana Pellea)




"Draga cititorule, 

Sa ma ierti daca, citindu-mi jurnalul, asteptai cumva raspunsuri. Nu am decat intrebari si mirari. Si multa credinta ca totul va fi bine. 
Multumesc bunului Dumnezeu ca ma ingaduie.
Si crede-ma pe cuvant ca mai mare minune decat viata nu exista, ca mai mare virtute decat modestia nu exista si mai mare bucurie decat iubirea nu exista. Si peste toate e Dumnezeu.[...]"

La ceas de noapte

Category :


Ascult aceasta muzica atat de draga mie si ma gandesc ca am lipsit ceva timp de aici, dar cu toate astea am fost prezenta mereu. Mi-am facut lectiile cumintica zi de zi, poposind pe blogurile mele preferate si gustand din gandurile celorlalti. Am ramas in urma cu postarile dar parca din moment ce faci o pauza parca greu te intorci. Trebuie sa recunosc faptul ca mi-a mai pierit din entuziasmul de la inceput si m-am plictisit putin de bloggerit. Nu imi place sa ies cu orice pret in fata, decat doar daca as putea sa scriu ceva interesant sau calitativ. Nu alerg dupa spectatori si nu ma intereseaza numarul lor. Dar nu pot sa nu fiu fericita de faptul ca sunt mai bogata sufleteste decat eram inainte de a-mi face acest blog. A fost ca o portita de aur prin care mi-au intrat cateva fiinte minunate ce altfel probabil nu le-as fi cunoscut niciodata! Le multumesc ca sunt mereu aici si ca in fiecare zi am de invatat cate ceva de la fiecare in parte!!
E dificil sa cunosti o persoana, cu atat mai mult in spatiul virtual, unde multi devin altcineva. Se detaseaza de omul ce e este cu adevarat punandu-si masti care mai de care mai colorate si mai ochioase. Cu toate astea , cu usurinta il poti descoperi pe omul "om" in care se ascunde un suflet minunat!
Cand am intrat sa scriu o postare noua ma gandeam la altceva. Tocmai venisem de pe blogul lui Bendeac unde am vazut niste fotografii infioratoare! In multe locuri din lume femeia inca nu este considerata un om cu drepturi; chiar si in Romania sunt atat de multe cazuri in care femeile sufera din cauza violentei domestice. Asta stiu dar mintea mea nu o sa isi poata explica niciodata care sunt cauzele pentru care ele se complac asa. Toti oamenii au o singura viata , toate femeile au dreptul la fericire! Pentru ce se irosesc alaturi de niste bestii?
"Doamnelor si domnisoarelor. Totul incepe cu o palma. Ai acceptat palma, ai pierdut razboiul."

Apropo-marile branduri romanesti-va mai amintiti?

Category :

Am vizionat acum o emisiune, la invitatia lui Buddy,  Apropo tv, ce imi era tare draga si acasa! Aceasta editie ne indeamna la a ne aminti si a resimti "gustul" vemurilor apuse! Pentru mine mai putin dar pentru cei mai mari, poate ceva mai mult.
Va mai amintiti de bombonelele Cip (acelea mici si colorate), de Eugenia, de mentosane, de Brifcor, Cico? De adidasii ce erau la mare cautare si erai "cineva" daca ii aveai? Cu siguranta ca va amintiti!


Razvan Exarhu, Andreea Esca, , Banica Jr, Sorin Oprescu si-au adus cu drag aminte, au povestit si s-au amuzat! Pe Esca o indrageam dar cele spuse in aceasta emisiune m-a facut sa imi schimb parerea! Ea, vezi Doamne, nu manca si nu-i placea nimic, iar cat priveste celebra Eugenia, mama ei nu-i cumpara, zicandu-i ca o mananca doar copii saraci. Ca sa vezi! Exarhu mi-a placut la nebunie cum a vorbit si mai ales mi-a ramas in minte replica lui "daca aveai la majorat o lada cu suc Brifcor si una cu Pepsi, aveai automat o partenera asigurata". Ce strandarde, cat de "putin" iti trebuia pentru a fi vazut "cineva" :) Acum pentru domnisoarele materialiste, ce ar trebui sa aiba un barbat pentru a va impresiona si a va da pe spate? Ferrari, Lamborghini, nu?


Ce timpuri.. Pe atunci erau atat de putine incat se stia aprecia fiecare lucru in parte! Acum, se gasesc de toate, bani sa ai!
Per total mi-a fost drag sa ma uit si sa imi amintesc. Daca veti vrea sa va relaxati putin, AICI e, in trei parti scurte.

Un moment

Category :

Inger sau demon? Cine traieste in tine? Nu te cunosc, nu am nici cea mai vaga idee.. Dar fiecare tinde sa creada in bunatate si in suflete nobile, in frumuseti rare ce adesea sunt ca niste baloane de sapun. Se sparg tocmai atunci cand totul ti se pare mai frumos..


Nu stiu, e atat de usor sa privesti de afara si sa iti dai seama ca stii atat de bine ce se afla inauntru, dar daca stai si te gandesti  realizezi ca nu stii nimic. E nevoie de timp pentru cunoastere. Acum nu pot decat sa stau si sa privesc ca intr-o vitrina si sa imi dau cu presupusul. Sa imi placa ceea ce vad , sa ma rasfat , sa inchid usa si sa plec.. Nu am idee insa..sa mai revin?

Sunt revoltata!

Category :

Da!! Extrem, inimaginabil de revoltata si indurerata totodata! Nu mai traiesc de aproximativ un an in Romania insa mi-e un dor nebun de tara mea si imi doresc cu ardoare sa ma intorc! Da, printre cocalari, bestii, nenorociti si oameni ce vor cunoaste adevaratul inteles al cuvantului "civilizatie" poate niciodata! Acum mi-a vorbit ratiunea. Sufletul imi spune altceva, el vede ca de obicei doar lucrurile bune si frumoase. Si in acest caz, cu siguranta castig de cauza va avea cel din urma, nu ii pot ordona, oricat m-as chinui!
Nu pot sa nu citesc in continuare, zi de zi, ce spune presa din Romania. Zi de zi ma uimeste dar azi m-a socat de-a dreptul! Nu oamenii de presa ci un articol in care era prezentata schingiuirea unui biet animal pentru a fi dat hrana leilor intr-o gradina zoologica din Braila. Era prezentat si filmuletul cu toata desfasurarea evenimentului insa nu am putut apasa play. Pentru ca pur si simplu nu pot sa ma uit la asa ceva! Dar cuvintele, descrierea cu lux de amanunte parca m-au teleportat la locul cu pricina. Doamne, Maiculita mea!!!!!!!! Nu pot sa imi revin! Cum poate tine pamantul asemenea bestii?? Ma tot intreb dar fara nici un rezultat..
În înregistrare, se vede cum doi angajaţi leagă o funie de gâtul calului şi apoi de un copac. În continuare, unul dintre ei loveşte animalul cu cruzime, sperând că, dacă se va prăbuşi, se va spânzura singur. După câteva minute, calul cade la pământ, fără suflare.
Si totusi acesti oameni nu-s singurele bestii din poveste, ci ca sa vada toata lumea si sa se convinga pentru a nu stiu cata oara ca tot sistemul e infect, criminalul a primit o amenda de 600 de lei, atat!! Da nu-i bai, ca pun toti angajatii mana de la mana, impreuna cu d-na directoare si scot omu` din impas! Noi sa fim sanatosi!
Dar oare oamenilor astora, daca cineva i-ar supune la asa ceva, ei ce ar simti? Nu s-au gandit ca si acel nevinovat animal e si el un suflet, are si el un trup, poate simti si el durere? Ce fel de oameni sunt acestia? Si toate astea pentru a fi dat de mancare la lei!
NU am fost niciodata de acord cu existenta gradinilor zoo, cel putin NU in Romania! Acestea sunt de stat, nu? Pai banii aceia ce provin din incasarile biletelor si ce le mai sunt alocati de la buget pentru a asigura hrana animalelor, curatenia sau cele necesare unei bune functionari (chiar si acei putini bani), credeti ca se duc acolo? Eu una, nu! Si leii sunt lei, nu-s iepurasi, le trebuie mancare, nu gluma! Si cum banii sunt in masina sau vila directorului, e logic ca incet incet sa purcedem la sacrificarea altor animale, nu?
De ce tinem mortis sa avem gradini zoologice infecte, cu biete animale moarte de foame ce sufera dupa mediul lor natural ?! De ce? O prietena a vizitat acum ceva timp in urma o gradina zoo in Germania si vreau sa va arat niste fotografii. Si ele sunt tinute tot in captivitate, dar nu se prea vede asta. Nu-s inchise intre 4 gratii de marimea unei camere de apartament ci le-a fost creat un mediu cat mai aproape de cel natural. Poate exista si la noi asa ceva si nu stiu eu, e foarte posibil, dar ma indoiesc!
Cateodata mi-e atat de rusine si unele lucruri mi se par atat de strigatoare la cer, incat nu am cuvinte sa descriu tot acest sentiment! Dar imi iubesc tara. Sau poate pe unii oameni ce ma leaga de ea, in conditiile date nici eu nu ma stiu ce as putea iubi la ea! Pardoxal, dar nu as mai da-o pe alte 100! Oare pentru ca sufletul vede si retine mai mult lucrurile frumoase?! Da, datorita acestui lucru!

Piese ce as vrea sa castige la Eurovision

Category : ,

Imi place mult sa vizionez Eurovision-ul, aproape in fiecare an l-am urmarit. Aseara m-am uitat si la cea de-a doua semifinala si astept cu nerabdare finala de maine seara! Concluzia pe care am tras-o e ca e cam mare concurenta, insa am cateva piese preferate ce mi-as dori sa castige! Nu spun ca nu as visa sa castigam chiar noi, dar voi fi multumita daca ne vom alege cu un loc printre primii zece. Mi-a placut enorm de mult spectacolul facut de rusi, bravo lor pentru o organizare atat de impecabila! Nu pot sa nu ma intreb daca va fi sa castigam si noi, unde sau cum se va organiza. Revenind la subiect,aseara am ramas placut surprinsa de cei din Moldova, a caror piesa e chiar simpatica. Si publicului i-a placut, asadar s-a calificat si ea in finala.
Preferata mea e insa Norvegia, ce am eu asa un presentiment ca va castiga.
O alta piesa ce e tare draga inimii mele si care sper sa ocupe un loc cat mai fruntas e cea a reprezentantei Islandei. Nu e asa ca e superba?
Imi mai place mult si melodia Azerbaijan-ului, cantata de Arash si Aysel.
Si piesa celor din Moldova despre care va spuneam ca mi-a placut si ma bucur ca a intrat in finala! Hai la hora din Moldovaaaaaaaa
Oricum, sunt multe piese dragute si curiozitatea e cu atat mai mare!

Suflet plin

Category :

...pentru ca astfel imi e acum acea parte nevazuta a trupului! Mi-e sufletul plin. Pentru ca zilele acestea l-am hranit cum nu se poate mai bine. Cu bucati alese, care mai de care mai placute lui. Daca ii veti da si voi sa asculte aceste piese minunate de aici si il veti bucura cu superbele versuri de mai jos (cat si acelea lasate la comentarii de catre L`automne si Broscuta) sigur se va simti si al vostru atat de plin precum e acum al meu!
Sufletului nu ii trebuie multe. Poezia e asemenea unui clopot al cunostintei noastre pentru a ne trezi din superficialitatea de zi cu zi. Sa ne oprim o clipa din valtoarea vietii si sa acordam si interiorului nostru putina caldura! Intotdeauna are nevoie..
Suntem prea preocupati sa fim rai, sa crestem maracini acolo unde ar trebui sa fie un coltisor de rai... Insa daca am deschide bratele si am primi ceea ce e atat de frumos in lumea asta, daca am privi o floare, un copil, natura in splendoarea ei, am citi cateva versuri pe acordurile unei melodii de suflet, am avea sufletul plin!

De pe aici

Category :

Ma plimb... Vantul sufla cu putere, jucandu-se in parul meu si ghiontindu-ma din toate partile. Simt aerul cald din ce in ce mai mult. Semn ca vine vara. O vara deloc dogoritoare si mai degraba o primavara dulce, cu soare ceva mai darnic.
Ajung intr-o zona cu multe magazine. Pe fiecare vitrina scrie mare ca se fac reduceri cu ocazia zilei mamei. Imediat ma intreb ce ziua mamei?! Deodata parca ma pierd printre ganduri si intr-o fractiune de secunda am impresia ca vine 8 martie. Ma dezmeticesc in secunda 2 si realizez de fapt ca suntem in mai. Si totusi 8 martie e sarbatorit international. Ciudat imi zic, nu inteleg nimic... Mai merg ce mai merg, alta vitrina, ziua mamei-10 mai. Adica duminica. Mi se aprinde beculetul in cele din urma! Staaai ca 8 martie e ziua internationala a femeii, nicidecum a mamei, gata s-a deslusit misterul! Dar la noi cum mai mult e ziua mamei, am fost dusa putin in deruta. Apoi am aflat ca exista si ziua tatalui si cele doua sarbatori sunt extrem de importante pentru ei. Frumos...o mama si un tata avem si merita sa ii sarbatorim,nu?
Mai pasesc putin si privirea imi fuge pe geamul unui coafor plin cu femei, majoritatea aproape de varsta a treia, iar pe gresie, jos, 3 catei culcati pe burta, cu botul pe labe, asteptandu-si extrem de cumniti stapanele sa isi termine ritualul infrumusetarii. Cred ca e un fel de-a doua casa a lor avand in vedere ca aici, femeile de 70, 80, 90 (!!!) de ani au in medie cam una, doua programari la coafor pe saptamana! Lucru pentru care le admir, evident! Daca la noi unele femei au tendinta de a-si pune tolul pe cap dupa ce se marita, pe motivul ca de-acum m-am maritat, la ce bun sa ma mai aranjez, aici femeile ar fi in stare sa isi dea ultima rasuflare pe scaunul de la coafor. Sa mai spun ca la noi nu am vazut never ever vreun catel intr-un coafor?! Aici ii vezi unde nu te astepti, si prin magazine, la shopping :)
Intru intr-un supermarket, un grup de fete (16-17 ani) incurca un culoar doar pentru simplu fapt ca nu se pot hotari asupra carei marci de vodka sa o cumpere si trag de cateva sticle nevoie mare, neajungand parca la niciun acord. La ora asta cred ca deja e si golita sticla(sticlele). Trist, da! Din punctul meu de vedere! Dupa parerea mea, nu exista femeie mai josnica, mai degradanta decat una beata! Nu le pot suporta!! Eu, care sunt anti-alcool.
Vantul s-a mai calmat si ajung si acasa unde ma intampina in extaz, ca de fiecare data, Shani! Da, mamuca, las` ca te face si pe tine mama baiat de coafor!!

Aventuri din blogosfera

Category :

Nu inteleg. Sunt mic copil. Care inca mai crede in bunatate si oameni buni. Dar care are de invatat pe zi ce trece. Cand poposeste pe bloguri calde, cu ceva sfant in ele si atunci se vede mic de tot si pacatos, plin de rautate. Se minuneaza ca mai exista si oameni buni si plini de credinta si iar se simte neinsemnat. Cu toate astea e usor sa iti creezi o astfel de imagine in spatele unei pagini web, dar si tu, ca si mine, sa fii un om rautacios, si aspru, egal cu mine, cel pacatos.
Iluzii optice, nu? O prima impresie ce se spulbera si imi pare rau! Eu sunt persoana pentru care ce- i in gusa, si -n capusa, cum se zice. Nu imi place sa ma prefac, sa lingusesc, atunci cand nu e cazul. Insa multi asa sunt, asa traiesc. Nu le place sa li se spuna nimic verde in fata. Daca sunt periati si mintiti frumos, sunt cei mai buni prieteni ai tai. Eu nu sunt asa.
-Imi plac oamenii cu personalitate, oamenii maturi in gandire.
-Nu judec pe nimeni dupa locul de provenienta, culoarea pielii, orientarea sexuala, profesia sa, daca e carnivor sau vegetarian, daca ii place pozitia 69 sau mai stiu eu ce. I`m open mind! Sunt libera in gandire si urasc rasismul!
-Poti fi bogat, poti purta nu stiu ce hram, poti fi rupt din stele, daca nu ai caracter, esti zero! Asta e principiul meu!
De ce mi-am facut blog? Pentru ca imi place sa impart cu alte persoane ganduri. De asta mi le-am pus pe raft si nu in seif. Ca sa imi fac prieteni cu ajutorul lor, pentru a imparti pareri, opinii. Fiecare e liber sa aiba propria parere legata de un subiect anume, si e ceva absolut firesc, normal, nu? Doar ca le putem imparti si discuta pe marginea lor. Fara resentimente. Gata, am trecut de gradinita! Daca nu iti place culoarea rosie cum imi place mie, gata, nu mai esti prietenul meu :)
Doar pentru ca am mintea aerisita accept absolut toate crticile, nu te exclud de pe aici daca imi faci o atentionare constructiva! Chiar poate ma pune pe ganduri si ajung sa iti multumesc pentru asta! Nu te alung in nici un caz! Ca tot veni vorba de asta, L`automne, iti multumesc ca esti atat de draguta si in acelasi timp ca m-ai si tras de urechi cand ai considerat tu de cuviinta! Tare imi esti draga pentru asta! "ce ai facut aici? unde e blogul ala frumos, unde-s sertarasele, nu imi place nimic acum" :)) mai tii minte?
Daca nu imi placeau toate astea si nu le puteam accepta, imi faceam un jurnal personal , la ce sa imi mai scriu gandurile aici daca nu pot inghiti parerile nimanui?
Toate astea le-am scris pentru ca cineva din blogosfera m-a surprins. M-a facut sa inteleg pentru a nu stiu cata oara ca prima impresie insala! Iti multumesc,Ana!
! A venit de la acest post al ei, (a se vedea si comentariile mele), in care eu nu am facut altceva decat sa imi zic opinia despre cele discutate si de a-i spune ca parca limbajul nu o caracterizeaza, lipindu-se ca nuca in perete de blogul acela cald si sfant. Am vrut sa fie o critica constructiva, dar sunt si oamenii care sunt pe principiul "minte-ma frumos si perie-ma cat mai bine daca vrei iti fiu prieten". Totul a culminat cu rugamintea ei de a-i sterge blogul din blogroll-ul meu si de a mi-l exclude ei ea la randu-i, si cu aceasta postare, in care i-a numit frustrati pe cei ce nu ii slavesc parerile despre zidari. Wtf? ar intreba cineva :)
Cum am mai zis, copii cand se supara isi strang jucariile si pleaca acasa, cam asa si in povestea asta! Pe mine nu a putut sa nu ma amuze dar sa ma si surpinda in acelasi timp!
Dar, spuneti-mi voi, oameni buni, sunt frustrata daca nu consider zidarii "cea mai abjecta" categorie sociala? Insa am fost jignita pentru ca am avut tupeul sa am o alta parere... Ca nu cataloghez oamenii in functie de profesie sau provenienta? Pentru ca viata m-a invatat asa. Pentru ca am cunoscut zugravi mai OAMENI decat cei ce sunt directori.
Caracterul il ai, sau nu, indiferent de ce scrie pe fisa ta munca!
Pentru ca nu imi place sa generalizez. Eu nimic nu generalizez. Intalnesc 100 de chinezi care nu au caracter, dar asta nu ma face sa numesc China tara oamenilor zero!
Eee, aventuri din blogosfera! Parerea ta oare care e ? As fi tare curioasa sa o aflu! Multumesc anticipiat :)

Muzica pentru mine

Category : ,


In primul rand e un lucru fara de care nu cred ca as putea trai. Respir prin ea. Oriunde. Imi da aripi sa zbor, ma rascoleste sau ma inalta pe cele mai inalte culmi. Ma face sa plang sau sa ma zbengui. Ma panseaza sau imi da putere, ma face sa vibrez sau sa sa vad lumea cu alti ochi. E drogul sufletului meu. Imi strapunge inima ca o sageata ascutita, pe care o face sa rada, sa chicoteasca, sau sa suspine.
De mica am crescut pe muzica. Imi amintesc ca aveam in casa un magnetofon si 2 boxe imense care faceau sa iasa sunetele si sa mi le intipareasca pe creier si in suflet. Acorduri ce le ascult si acum si ma transpun in acea perioada. Imi retraiesc copilaria cu ajutorul lor.
Nu inteleg persoanele ce spun "eu nu stiu sa dansez". Si aici nu ma refer la ce se numeste tango, cha-cha, salsa, paso doble sau mai stiu eu ce. Ma refer la dansul acela ce iti pune trupul in miscare fara sa vrei. Care nu se invata ca mersul pe bicicleta ci care vine din interior.
Nu sunt persoana obsesiilor. Pana la muzica. Am facut de-a lungul timpului obsesii pentru diverse melodii, cum mi se intampla chiar si in acest moment. "Lady" o stiam doar in varianta reggae, nicidecum cantata de Kenny Rogers. E absolut magnifica. Nu exista cuvinte ce ar putea-o descrie. Numai ca mie imi salta inima cand o ascult. Multumesc, L`automne!
Live sau varianta de studio, cu versuri

Copilul unui strain

Category :

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. Porunca numarul 5. Copilul le stie si ar vrea sa le poata indeplini pe toate. Ca orice om credincios. Dar asta pentru el suna un pic fortat. E mai dificila chiar si decat cea care spune sa nu ucizi. Pentru ca include doua persoane. Pe una draga si mult iubita si pe un strain. Un strain ce ar trebui sa poarte un nume- tata. Dar denumirea aceasta nu o merita pentru ca niciodata nu a stiut nici macar el ce inseamna asta. Cu ce se mananca sau ce presupune.

Dragoste, protectie, sustinere, alinare.. doar niste cuvinte frumoase asternute pe o bucata de hartie mototolita sub birou. Le scrisese de curand cand voia sa isi imagineze cum va fi el la randul sau tata. Un tata pentru al sau puiut ,caracterizat de aceste cuvinte. Sa ofere ce el nu a primit niciodata. Ochii copilului sau sa nu guste niciodata amaraciunea lacrimilor sale. Lacrimi de neputinta, de dor, de ciuda, lacrimi de uimire. Ce i-au curs de-a lungul timpului si care i-au format un gol in suflet de nedescris. Accepta si nu se mira de rautatile oamenilor din jur dar nu poate intelege niciodata cu ce a gresit pentru a nu fi iubit de cel ce i-a dat viata. Isi pune intrebari ce stie ca nu le va gasi raspunsul vreodata. Nu poate uita un lucru. Cand cineva, odata i-a spus: cand erai micut, tatal tau te iubea foarte mult si se purta extraordinar cu tine! Suna bine dar copilul nu isi aminteste asta. Oare sa fi fost mult prea micut? Cat de mic sa nu isi poate aduce aminte? Se intreaba si revenind cu picioarele pe pamant din a lui visare isi spune ca nu, nu crede asa ceva. E o bazaconie! Omul asta nu e capabil sa ofere nimic, daramite ceea se numeste iubire.


Cu toate acestea, Henry e un pusti vesel, iubit si ii place sa se bucure de viata. Iubeste la randu-i, insa inevitabil, se mai intalneste cu "tatal" sau. De fiecare data ramane dezamagit si golul din interiorul sau se adanceste. Isi repeta neincetat ca nu se merita. Acest om nu merita nici macar o lacrima! El a varsat vreodata una pentru mine? Se intreaba el trist. Si isi continua pasii prin viata. (va urma)



Decreteii

Category :

Ați mai auzit până acum de decreței? Știți ce este acela un decrețel? Ce cuvânt și în ce mod sună. Nu aruncați cu pietre în mine că nu am mai auzit până acum de ei. Il citesc pe mondenul Bendeac, care în ultima postarea a sa ne îndeamnă pe toți să vizionăm acest documentar. A fost intrigant dat fiind și faptul că nu a menționat nimic despre ce anume este vorba acolo iar titlul m-a făcut și mai curioasă, în același timp băgându-mă și mai mult în ceață.



L-am vizionat, îl găsiți pe youtube in 8 părți. Este un documentar ce pe mine personal m-a cutremurat. Recunosc că până acum nu știam foarte multe despre acest subiect, și cum am trăit doar primii 6 ani din viață în comunism nu îmi aduc aminte mare lucru. Însă după ce m-am uitat la filmuleț nu am putut să nu mă bucur că am deschis ochii într-un stat democrat. Unde poți face ce vrei și ești stăpânul propriilor tale decizii.
Întotdeauna am fost de părere că totuși nu trebuia să ne ucidem conducătorul, ci trebuia închis pe viață. Chinuit și supus unei vieți mizere. Dar după ce am văzut ultima parte a documentarului, cea despre chinul copiilor de la Cighid , despre condamnare lor la moarte, despre cum erau mâncați de șobolani, pentru că se nășteau cu deficiențe și nu aveau ce căuta printre noi, drept pentru care era hotărâtă exterminarea lor, mi-am schimbat complet părerea.

Cu toate acestea mulți se află acum în viață datorită "tăticului" Ceaușescu și datorită decretului 770. Aceia sunt decrețeii. Nu ratați documentarul mai ales dacă nu ați prins foarte multe din acea perioadă, și nu știți cum au trăit părinții noștri. Aș vrea să spun mult mai multe dar poate comentăm apoi împreună. Vizionare plăcută!

Momente

Category :

Ascult piesa aceasta și mă incearcă diferite sentimente. Nu mă ia somnul, mereu adorm târziu. Azi am fost ca o legumă, fiindu-mi destul de rău și nu am făcut mai nimic. Am ascultat iar și iar melodia, privind videoclipul și imaginile ce se derulează dintr-un film ce l-am văzut de n ori. Nici nu poți să nu te gândești ce s-ar întâmpla cu viața ta dacă ființa cea mai dragă nu ar mai fi. Să rămâi singur, alergând de nebun printre amintiri, nimic să nu mai fie la fel, să te înhațe și să te sfâșie durerea și disperarea. Să te simți cel mai sărac om de pe lume, când nu demult erai cel mai bogat. Oare o fi durere mai mare? Se cicatrizează ea vreodată? Dacă nu ai copii și nimic pentru ce mai trăi, de ce te agăți?

Nuu, nici nu vreau să știu. Chiar dacă uneori mă gândesc. Nu am pierdut niciodată pe cineva drag, aproape sufletului meu, habar nu am ce se produce în clipele alea, și nici nu aș vrea să aflu, chiar dacă e inevitabil la un moment dat. Sunt o norocoasă până acum. Și așa vreau să rămân!