Vreau sa aduc aici o pozie ce mi-a fost trimisa de L`Automne si care mi-a ramas lipita de suflet , scrisa de poetul Stefan Octavian Iosif .
Dau si eu leapsa mai departe Corei, dragei mele L`automne, Broscutzei, Lizucai, Angel, Laviniei (daca nu o postezi pe blog, te astept cu ea aici la comentarii), Cristinei si tuturor celor ce vor sa o preia!
Te duci,si cum privesti nepasatoare,
M-abat din cale si ma simt murind...
Pierdut spre tine bratele-mi intind
Ca-n urma unei viziuni fugare,-
Dar nu mai pot in ele sa te prind.
Te duci, - si ca o umbra ratacita
Te voi dori in zilele pustii,
Te voi striga in noptile tarzii,-
Si-n veci voi plange varsta fericita
Cand nu stiam ce-nseamna a iubi!
O,dulce fericire risipita!
De ce-ai venit si pentru ce-a fost scris
Sa-mi schimbi tu viata-n iad si-n paradis?
Te duci,si simt pe fiece clipita
Ca pierd in tine cel din urma vis...
"Te duci"-St.O.Iosif




