Raftul cu ganduri

A venit si clipa mult asteptata: dupa un an ma intorc acasa, la cei dragi! Inima imi salta de bucurie, fluturasii isi fac de cap in stomac...am emotii..

Emotii pentru reintalnirea cu familia, cu prietenii, cunoscutii, vecinii si de tot ce ma leaga de tara mea..

Va las cu bine si  sa va gasesc la fel! :)

Pupiiiiiiici dulci!!

E oare prea devreme pentru o postare? Ora 8:14 (?!?!) mi-am turnat cafeaua in cana, dupa prima inghititura mi-am dat seama ca e mult prea tare pentru a o putea bea. Pana nu demult nu o puteam suporta dar pe parcurs am prins si indeletnicirea asta. O fi bine, o fi rau? Cert e ca te trezeste si iti da pofta de a incepe o noua zi. In cazul meu de hibernare.. Sunt intr-un concediu prelungit, dupa, ce-i drept, muulti ani in campul muncii :) mai bine zis unul si un pic..dar nu-i bai..viata e inainte, am timp sa recuperez!

Imi plac job-urile solicitante, cele care nu iti permit nici sa respiri, pentru ca te tin in priza si astfel nu ai cum sa te plictisesti! Mi-e dor sa cad pe branci de oboseala, seara, fara ca macar sa imi mai trebuiasca mancare.. sa plang de ciuda ca ceva nu mi-a iesit cum trebuie..etc,etc.. Nu credeam ca voi ajunge sa regret astfel de vremuri, si totusi..uite ca da!! Uff imi lipsesc multe si simt cum ma sting daca mai vegetez mult.. But let`s see, the future sounds  good..

Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc dinainte de planurile de viitor sau de lucrurile in stadiu de proiect, pana ce nu le-am vazut realizate..poate fiindca sunt cam pesimista (cum imi spun toti) sau mult prea realista (cum imi place mie sa zic) insa da, mi-e teama de esec! Nu  e din superstitie, doar ca, asa simt.. E destul de nasol sa iti faci vise, iluzii, pe care dintr-un motiv sau altul, viata nu ti le indeplineste, iar mai apoi, sa te doara cand cazi de undeva de sus si sa te izbesti cand ti-e lumea mai draga! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem idealuri si teluri in care sa credem cu toata taria..pentru ca fara ele s-ar limita viata noastra, nu?

M-am tot chinuit in ultimele postari sa scriu cu diacritice, sa fie totul corect si sa se vada frumos, dar iar ma vad renuntand la idee pentru ca pana le gasesc pe tastatura imi fug toate ideile.. si asa sunt putin fugarite in mintea mea..dau navala cateodata de nici nu le pot prinde si pune cap la cap.

In alta ordine de idei...ca tot despre ele fiind vorba..mi-am asezat frumusel castile ca sa pot asculta muzica la un volum care sa ma satisfaca oarecum, fara ca vecinul de deasupra sa imi bata in cap..si ascult piesa aceasta , pusa pe repeat, ce tare ma obsedeaza de ceva zile.. am senzatia acum ca as putea-o asculta non-stop.

Ca tot veni vorba de ascultatul muzicii, imi doresc din n motive sa stau la casa, insa cred ca pe primul loc e acesta, ca as putea asculta muzica la maxim la orice ora din zi sau din noapte, fara sa ma auda careva. Nu stiu cum e pentru altii, dar eu daca nu o simt in stomac :), daca nu o traiesc, parca nici nu se pune! Asa o fi si pentru voi? Mai nou imi doresc mult un ipod ale carui casti sa le tin in urechi si noaptea cand dorm!

Soo, why my lord? Have a niceeeee day!

...şi probabil nu ai să te superi pe mine dar astăzi nu te pot serba dat fiind faptul că în calendarul meu, în dreptul zilei de azi scrie "Adormirea Maicii Domnului"... însă pe tine te cheamă Maria şi ca o fată isteaţă şi credincioasă ce eşti, ştii prea bine când îţi faci onomastica...Aşa că pentru flori si urări te vizitez pe 8 septembrie, hai că nu mai e mult, ştiu că poţi aştepta!

Am văzut zilele acestea un film extraordinar, unul din cele mai bune vizionate în ultimul timp. Este vorba de pelicula spaniolă "El Metodo", care m-a ţinut ţintuită pe canapea până la final.

Despre ce este vorba:

Acţiunea filmului se desfăşoară la Madrid, în timp ce mii de oameni protestează împotriva FMI. După mai multe interviuri, şapte persoane sunt alese pentru a susţine proba finală  pentru un post de conducere într-o importantă companie. Ceea ce nu ştiu ei e că vor fi testaţi prin metoda Gronholm,  utilizată pentru armata germană după primul război mondial. Cei şapte care aspiră la această poziţie de conducere sunt invitaţi într-o cameră, la o masă rotundă, fiecare având în faţă 7 calculatoare, lăsaţi un timp pentru a se cunoaşte între ei, urmând apoi a fi supuşi mai multor teste iar membrilor grupului li se cere, in mod periodic, sa voteze eliminarea unuia dintre ei, la finalul fiecarei probe. Surpiza pe care o au este că printre ei se află o aşa numită "cârtiţă" din interiorul companiei, evaluatorul, cel care le va observa reacţiile şi felul în care candidaţii trec probele. Imediat încep presupunerile şi suspiciunile, din acest moment bănuindu-se unul pe altul.

Ceea ce este interesant  e tocmai această metodă inedită pentru ocuparea unui post, gen reality-show.

Este un film simplu dar care te face să îl vizionezi cu sufletul la gură până la final. Morala ar fi: cam până în ce punct ai fi dispus să mergi pentru a-ţi atinge scopurile?

A obţinut 10 premii, fiind nominalizat de 12 ori la festivalurile de film.

Vi-l recomand cu căldură, fiind convinsă că nu veţi regreta alegerea făcută!

Filmul se poate downloada de AICI.