Vaporoase, colorate, albe,inflorate, scurte, lungi, stramte sau largi, rochite sa fie! Imbracate cu sandalute cu toc, slapi, tenisi sau sandale romane. Mi-ar place sa fie numai vara si sa port numai rochite.
Parerea mea e ca o femeie ce poarta rochii e o femeie mult mai feminina si romantica.Voua va place sa le purtati? Am postat cateva modele ce mi-au placut mie, luate de aici.
Nu inteleg. Sunt mic copil. Care inca mai crede in bunatate si oameni buni. Dar care are de invatat pe zi ce trece. Cand poposeste pe bloguri calde, cu ceva sfant in ele si atunci se vede mic de tot si pacatos, plin de rautate. Se minuneaza ca mai exista si oameni buni si plini de credinta si iar se simte neinsemnat. Cu toate astea e usor sa iti creezi o astfel de imagine in spatele unei pagini web, dar si tu, ca si mine, sa fii un om rautacios, si aspru, egal cu mine, cel pacatos.Iluzii optice, nu? O prima impresie ce se spulbera si imi pare rau! Eu sunt persoana pentru care ce- i in gusa, si -n capusa, cum se zice. Nu imi place sa ma prefac, sa lingusesc, atunci cand nu e cazul. Insa multi asa sunt, asa traiesc. Nu le place sa li se spuna nimic verde in fata. Daca sunt periati si mintiti frumos, sunt cei mai buni prieteni ai tai. Eu nu sunt asa.-Imi plac oamenii cu personalitate, oamenii maturi in gandire.-Nu judec pe nimeni dupa locul de provenienta, culoarea pielii, orientarea sexuala, profesia sa, daca e carnivor sau vegetarian, daca ii place pozitia 69 sau mai stiu eu ce. I`m open mind! Sunt libera in gandire si urasc rasismul!-Poti fi bogat, poti purta nu stiu ce hram, poti fi rupt din stele, daca nu ai caracter, esti zero! Asta e principiul meu!De ce mi-am facut blog? Pentru ca imi place sa impart cu alte persoane ganduri. De asta mi le-am pus pe raft si nu in seif. Ca sa imi fac prieteni cu ajutorul lor, pentru a imparti pareri, opinii. Fiecare e liber sa aiba propria parere legata de un subiect anume, si e ceva absolut firesc, normal, nu? Doar ca le putem imparti si discuta pe marginea lor. Fara resentimente. Gata, am trecut de gradinita! Daca nu iti place culoarea rosie cum imi place mie, gata, nu mai esti prietenul meu :)Doar pentru ca am mintea aerisita accept absolut toate crticile, nu te exclud de pe aici daca imi faci o atentionare constructiva! Chiar poate ma pune pe ganduri si ajung sa iti multumesc pentru asta! Nu te alung in nici un caz! Ca tot veni vorba de asta, L`automne, iti multumesc ca esti atat de draguta si in acelasi timp ca m-ai si tras de urechi cand ai considerat tu de cuviinta! Tare imi esti draga pentru asta! "ce ai facut aici? unde e blogul ala frumos, unde-s sertarasele, nu imi place nimic acum" :)) mai tii minte?Daca nu imi placeau toate astea si nu le puteam accepta, imi faceam un jurnal personal , la ce sa imi mai scriu gandurile aici daca nu pot inghiti parerile nimanui?Toate astea le-am scris pentru ca cineva din blogosfera m-a surprins. M-a facut sa inteleg pentru a nu stiu cata oara ca prima impresie insala! Iti multumesc,Ana!! A venit de la acest post al ei, (a se vedea si comentariile mele), in care eu nu am facut altceva decat sa imi zic opinia despre cele discutate si de a-i spune ca parca limbajul nu o caracterizeaza, lipindu-se ca nuca in perete de blogul acela cald si sfant. Am vrut sa fie o critica constructiva, dar sunt si oamenii care sunt pe principiul "minte-ma frumos si perie-ma cat mai bine daca vrei iti fiu prieten". Totul a culminat cu rugamintea ei de a-i sterge blogul din blogroll-ul meu si de a mi-l exclude ei ea la randu-i, si cu aceasta postare, in care i-a numit frustrati pe cei ce nu ii slavesc parerile despre zidari. Wtf? ar intreba cineva :)Cum am mai zis, copii cand se supara isi strang jucariile si pleaca acasa, cam asa si in povestea asta! Pe mine nu a putut sa nu ma amuze dar sa ma si surpinda in acelasi timp!Dar, spuneti-mi voi, oameni buni, sunt frustrata daca nu consider zidarii "cea mai abjecta" categorie sociala? Insa am fost jignita pentru ca am avut tupeul sa am o alta parere... Ca nu cataloghez oamenii in functie de profesie sau provenienta? Pentru ca viata m-a invatat asa. Pentru ca am cunoscut zugravi mai OAMENI decat cei ce sunt directori.Caracterul il ai, sau nu, indiferent de ce scrie pe fisa ta munca!Pentru ca nu imi place sa generalizez. Eu nimic nu generalizez. Intalnesc 100 de chinezi care nu au caracter, dar asta nu ma face sa numesc China tara oamenilor zero!Eee, aventuri din blogosfera! Parerea ta oare care e ? As fi tare curioasa sa o aflu! Multumesc anticipiat :)
In primul rand e un lucru fara de care nu cred ca as putea trai. Respir prin ea. Oriunde. Imi da aripi sa zbor, ma rascoleste sau ma inalta pe cele mai inalte culmi. Ma face sa plang sau sa ma zbengui. Ma panseaza sau imi da putere, ma face sa vibrez sau sa sa vad lumea cu alti ochi. E drogul sufletului meu. Imi strapunge inima ca o sageata ascutita, pe care o face sa rada, sa chicoteasca, sau sa suspine.
De mica am crescut pe muzica. Imi amintesc ca aveam in casa un magnetofon si 2 boxe imense care faceau sa iasa sunetele si sa mi le intipareasca pe creier si in suflet. Acorduri ce le ascult si acum si ma transpun in acea perioada. Imi retraiesc copilaria cu ajutorul lor.
Nu inteleg persoanele ce spun "eu nu stiu sa dansez". Si aici nu ma refer la ce se numeste tango, cha-cha, salsa, paso doble sau mai stiu eu ce. Ma refer la dansul acela ce iti pune trupul in miscare fara sa vrei. Care nu se invata ca mersul pe bicicleta ci care vine din interior.
Nu sunt persoana obsesiilor. Pana la muzica. Am facut de-a lungul timpului obsesii pentru diverse melodii, cum mi se intampla chiar si in acest moment. "Lady" o stiam doar in varianta reggae, nicidecum cantata de Kenny Rogers. E absolut magnifica. Nu exista cuvinte ce ar putea-o descrie. Numai ca mie imi salta inima cand o ascult. Multumesc, L`automne!
Live sau varianta de studio, cu versuri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
