Invata de la toate..

Category :

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum. 
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti. 

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!
                                                 Traian Dorz
Etichete Technorati:

11 comentarii:

CORA spunea...

Interesante strofe si pline de invataturi! Natura ne ofera fel de fel de exmeple, iar fiecare lucru are doua fete. De pilda, putem invata de la soare cum sa apunem, dar si cum sa rasarim, putem invata de la floare cum sa fim gingasi, dar trebuie sa ne amintim faptul ca odata ne vom si ofili, invatam de la stanca indurarea furtunilor, dar invatam si ca furtunile lungi si dese ne pot macina. Dualitatea nu este niciodata de neglijat! pentru ca orice in viata asta are doua parti...daca nu cumva mai multe!

Jonny spunea...

Foarte frumoase versurile si foarte interesant si mesajul lor.
Orice lucru in lumea asta are o parte buna si o parte rea, intuneric si lumina sau Yin si Yang...
Asa cum a zis si Cora, peste tot exista dualitate, doua parti opuse...atat in natura inconjuratoare, in interiorul nostru, in mintea noastra dar mai ales in univers.
Insa nimic din tot ce se intampla, fie ca e bine fie ca e rau, nu se intampla asa pur si simplu. Totul are un scop anume, toate cate se intampla, se intampla cu un scop. Din distrugerea unui lucru se poate naste altul. Prin distrugerea a ceva slab se poate naste ceva mult mai puternic...si invers. Orice lucru frumos are si un sfarsit, asa cum inainte de o furtuna puternica este liniste, lucru care anunta "raul" ce va urma. Sau cum in cazul unui uragan puternic vremea este devastatoare, insa cat de frumos este in centrul lui, in ochiul furtunii...si exemple ar tot fi peste tot in jurul nostru, unele mai evidente altele mai putin.
Aceasta dualitate a lucrurilor, a universului, atat timp cat este in echilibru este bine...cele doua parti trebuie sa fie la fel de puternice si sa nu poata exista una fara cealalta. Aceasta este o lege universala care sta la baza tuturor lucrurilor si pe care noi oamenii trebuie sa o respectam, sa nu intervenim pentru ca acest lucru ar putea avea consecinte grave pentru intreg universul.
Cam atat...deocamdata. Iti urez o seara placuta in continuare.

Anonim spunea...

Versurile sunt ale lui R. Kipling! Are o multime de astfel de poeme si toate cu mesaj! L-am descoperit cu multi ani in urma si m-a fascinat! In stilul asta sunt si poemele lui Octavian Paler...A fost o revelatie pt mine! Poemul "Avem timp" e ravasitor,si indraznesc sa spun,mai frumos decat acesta! Poate sunt eu subiectiva,poate mi se pare asa doar pt ca Paler e de-al nostru... Insa,asa cred eu! Toate versurile astea cat si cele de Paler cuprind in ele ADEVARUL! Un adevar plin de nuante...
Pt mine POEZIA e viata sufletului meu!!
Pupici din toata inima,dragutza mea!
L'automne

Diana spunea...

Cora, Jonny, multumesc frumos pentru vorbele atat de minunate si pentru ca va faceti timp sa treceti si pe aici sa gustam impreuna din frumusetile vietii!

Scumpica mea, si mie imi place Kipling, am mai postat o poezie de a lui acum ceva timp.. "Fa-ti timp" care e ca si aceasta, atat de minunata!
De Octavian Paler ce as mai putea spune? Il ador si eu, oameni ca acestia se nasc o data la 100 de ani!!!
Pe langa pupici eu iti incalzesc sufletul si cu o imbratisare din toata inima!!!

doareu spunea...

Frumos!
Imi plac la nebunie. Stiu ca sunt adevarate, dar uneori e asa greu sa accepti ca asa trebuie sa fii.
Azi am primit un fir de bambus. M-a bucurat enorm, mai ales ca voiam demult. Apreciez totul in jurul meu. Dumnezeu a creat totul cu un rost. Sunt convinsa ca si pe mine. Vreau sa fac ceva aici, pe Pamant.
Seara buna! NUmai ganduri bune. Ingerii sa te vegheze.

doareu spunea...

Inca un comentariu, poate ajung in topul celor mai vorbareti. :))

Ina spunea...

Oh cat imi place poemul acesta! pacat ca in ziua de azi nu se mai cauta arta adevarata, ci doar o forma vulgara si insensibila...

broscutza spunea...

Sa ai curajul sa spui da
Sa ai curajul sa spui nu
Si-n fiecare clipa grea
Sa ai curajul sa fii tu.

Sa stii sa crezi cand altii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra, cand altii vor s-alunge,
Sa razi, char daca sufletul iti plange,
Si cald tu sa ramai, chiar dac-afara ninge.

ACEASTA-I ARTA DE-A INVINGE!!

Iti doresc sa fii o invingatoare!!!!!!!!!!

Diana spunea...

Doareu, iti plac competitiile, deja esti in top, pe locul 9 :)

Ina, ai dreptate, dar uite ca noi suntem aici pentru a arata ca totusi mai sunt oameni atrasi de arta si de frumos!

Broscutza, cum raspunzi tu la niste versuri, tot prin versuri!! Sunt minunate si ne invata cum sa fim niste invingatori!
Iti multumesc din suflet, si eu iti doresc la fel tie!!

Sorin M. spunea...

Multumesc ca ai adus in fata ochilor nostrii aceasta minunata poezie a fr. Traian Dorz. Martusisesc ca sun bucuros pentru faptul ca tot mai multi oameni pun la suflet poeziile lui si totodata tin sa reaminteasca cititorilor ca ceea ce citesc apartine unui geniu, as putea spune fara sa gresesc, al poeziei crestine . Am psus ca sunt bucuros desi am intalnit si pe alte bloguri zeci de alte poezii ale fr. Traian Dorz, fara ca el sa fie specificat ca autor al lor sau in cel mai trist caz, autorul era altul….Iata ce marturiseste un preot atent: “…. era in jurul anului 1980… un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita…….l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului……… O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune…. La capataiul lui am aflat – printre multe altele – ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:”Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum….” si incheia cu versurile:”Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!” – nu era “din lirica norvegiana”, ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului…..” ( citat din cartea “Sub privirile sfintilor zilei” de parintele Ioan-Tiberiu Visan)

Peter spunea...

Vă rog să corectaţi! Versurile nu îi aparţin lui Kipling, ci poetului român Traian Dorz. Am citit în original toate poeziile lui Kipling, iar aceasta nu apare. Vi se pare cinstit să atribuiţi cuiva o poezie care nu-i aparţine?