Marcel Iureş recită poate cel mai frumos text scris vreodată pe pământ. Acesta îi aparţine Sfântului Apostol Pavel. Capitolul 13 din Epistola către Corinteni:
“ De-aş vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare. De-aş avea darul profeţiei si aş cunoaşte toate tainele şi tot ceea ce este ştiut, de-aş avea toata credinţa nemăsurată ce mişcă munţii din loc, fără iubire nu sunt nimic. De mi-aş împărţi toate bunurile ca să aibă ce mânca săracii, de mi-aş da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.
Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate, iubirea nu pizmuieşte, iubirea nu se-mbufnează, nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuieşte nimic necinstit, nu caută câştig pentru sine. Nu se acreşte, nu bănuieşte răul, nu se bucură de strâmbătate, dar se veseleşte de adevăr. Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orişice.
Iubirea nu dispare niciodată. Profeţiile vor avea un sfârşit, darul limbilor va înceta. Ştiinţa va fi depăşită. Căci cunoaştem nedesăvârşit şi facem profeţii nedesăvârşite. Dar atunci când desăvârşitul va fi înfăptuit, tot ceea ce este nedesăvârşit va fi înlăturat.
Când eram copil vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am ajuns in puterea vârstei am lepădat purtarea copilărească. Acum vedem ca într-o oglindă nişte contururi şterse, atunci vom vedea lucrurile din faţă. Acum cunosc nedesăvârşit, atunci voi cunoaşte desăvârşit cum am fost şi eu cunoscut.
Aşadar aceste trei lucruri rămân: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.“
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu