Raftul cu ganduri

• În primul rând detest carpetele de pus pe pereţi cum se purtau la ţară dar cum şi acum se regăsesc pe pereţii multora. Răpirea din serai, celebrii cerbi de lângă lac, cele cu păuni ,etc, etc, etc. La început era o modă pentru că nu oricine îşi permitea aşa ceva, ele fiind aduse din Turcia. Citisem undeva că Ion Dolănescu avea o colecţie impresionantă de astfel de carpete, deci nu toată lumea le avea prin anii ‘80. Mai târziu, la începutul anilor ‘90, au început pieţele să fie invadate de astfel de produse, iar românul să nu mai contenească a cumpăra, ajungând carpetele să ocupe locuri de cinste în casele acestora. Era şi un dar de nuntă tare râvnit la vremea aceea. Acum, nu au rămas decât nişte lucruri extraordinar de chicioase. 
• Al doilea loc la mine în listă îl ocupă cu siguranţă mileurile. Nu, nu şi nu mileurilor! Gata, a fost de ajuns vremea lor , cred că nu era casă în care să nu existe mileuri. Acum nu le-aş folosi pentru nimic în lume!!

• Bibelouri ! Nu mi le-aş pune în casă în veci. Am dat peste o poză haioasă :)  Sufrageriile arătau toate la fel : vitrinele burduşite cu bibelouri, masa în mijloc, o canapea acoperită de o carpetă mult prea colorată ce se asorta cu faţa de masă. Cred că-s o fericită că nu mi-am petrecut copilăria într-o astfel de sufragerie. Bravo mama, te felicit că nu erai în pas cu moda la capitolul ăsta! :))
• Nu ştiu ce nu mi-aş mai pune niciodată în casă, cred că flori din plastic, chiar dacă şi acum am văzut prin magazinele de aici, din Bruxelles, diferite flori , dar realizate foarte bine şi care imită perfect realitatea şi care nu sunt tocmai foarte ieftine.  Dar tot nu! Ador florile naturale! Îi mulţumesc soţiorului meu că niciodată nu îmi lipsesc din casă.
• Cam astea ar fi , în general nu mi-aş pune lucruri ce nu îmi folosesc şi care nu arată bine. Nu mi-aş încărca locuinţa, îmi place stilul minimalist.

Marcel Iureş recită poate cel mai frumos text scris vreodată pe pământ. Acesta îi aparţine Sfântului Apostol Pavel. Capitolul 13 din Epistola către Corinteni:

“ De-aş vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare. De-aş avea darul profeţiei si aş cunoaşte toate tainele şi tot ceea ce este ştiut, de-aş avea toata credinţa nemăsurată ce mişcă munţii din loc, fără iubire nu sunt nimic. De mi-aş împărţi toate bunurile ca să aibă ce mânca săracii, de mi-aş da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate, iubirea nu pizmuieşte, iubirea nu se-mbufnează, nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuieşte nimic necinstit, nu caută câştig pentru sine. Nu se acreşte, nu bănuieşte răul, nu se bucură de strâmbătate, dar se veseleşte de adevăr. Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orişice.

Iubirea nu dispare niciodată. Profeţiile vor avea un sfârşit, darul limbilor va înceta. Ştiinţa va fi depăşită. Căci cunoaştem nedesăvârşit şi facem profeţii nedesăvârşite. Dar atunci când desăvârşitul va fi înfăptuit, tot ceea ce este nedesăvârşit va fi înlăturat.

Când eram copil vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am ajuns in puterea vârstei am lepădat purtarea copilărească. Acum vedem ca într-o oglindă nişte contururi şterse, atunci vom vedea lucrurile din faţă. Acum cunosc nedesăvârşit, atunci voi cunoaşte desăvârşit cum am fost şi eu cunoscut.

Aşadar aceste trei lucruri rămân: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.“

     Copiii vad lumea altfel decât cei mari. Ei sunt cele mai pure creaturi si cu toţii ne-am dori sa mai fim copii pentru o zi măcar. Deseori ei sunt cu mult mai sinceri şi mai loiali şi ne pot da chiar lecţii de viaţă.

    În ochii lor locuiesc tot felul de făpturi : zâne, prinţi şi prinţese, spiriduşi care le păstrează ochii curaţi, inocenţi şi puri. Totul pentru ei este ca o joacă, însă cel mai dureros e atunci când vezi un copil maturizat prea devreme din cauza greutăţilor, un copil ce ştie exact cât însumează toate facturile ce trebuie plătite, ştie că mama poate nu mănâncă pentru a avea el, şi seara la masă se întreabă oare ce mănâncă a doua zi. Îşi trăiesc suferinţele cot la cot cu părinţii, părinţi ce ar trebui să îi priveze de toate aceste lucruri sumbre ale existenţei lor. Un copil habar nu ar trebui să aibă de toate acestea. Lumea văzută prin ochii copiilor trebuie să fie o lume în roz , din care răul să nu facă parte.

Am dat peste nişte răspunsuri  tare simpatice ale unor piticei , ce parcă mi-au înveselit ziua. 

      -De ce dă dirijorul din mâini cu un băţ când dirijează?                                                                                                                                                                                                                                                        “Dirijorul dă din mâini ca să arate durerea sunetului.” (Sebastian, 8 ani)

- De ce găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări?                                                                                                                  Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să îl facă.  (Adelina, 5 ani)

- De ce se pun potcoave la cai?                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            La cal se pun potcoave ca să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frână calul se înţepeneşte in potcoave. (Costin, 8 ani)

    - Ce este acela un minister ?                                                                                                                                                                                                                                                             Minister este o încăpere mare unde se adună toţi miniştrii ca să facă şedinţe pentru a îmbunătăţi cartierul lor. (Emanuel, 8 ani)

- De ce îşi fac oamenii cadouri?                                                                                                                                                                                                                                      Oamenii îşi fac cadouri ca să nu fie nesimţiţi. (Alexandru, 6 ani)

    - Ce este acela  un secret?                                                                          Secretul  este atunci când nu trebuie să ştie poliţia. (Gabi, 7 ani)

- La ce foloseşte steagul?                                                                                                                           Steagul foloseşte, că atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau în ce ţară veneau şi atunci noi le arătam steagul şi după aia ei ştiau. (Adrian, 6 ani)

- Ce este sufletul?                                                                                                                 Sufletul este atunci când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi prăjituri şi lu’ ăla micu’. (Ana, 8 ani)

- Ce înseamnă cuvântul “modern” ?                                                                                                              Modern e când vezi ceva frumos şi e scump şi n-ai bani. (Eugenia, 5 ani)

- Ce sunt amprentele?                                                                                                              Amprentele sunt când punem mâna pe o clanţă şi rămân degetele acolo şi le găseşte poliţia.  (George, 8 ani)

- De ce circulă sângele în corp?                                                                                                                     Sângele umblă prin corp ca să îi prindă pe microbi şi să îi înece. (Mihai, 4 ani)

- Ce este tristeţea?                                                                                                                   Tristeţea înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (Adriana, 7 ani)

- Ce este zâmbetul?                                                                                                                                   A zâmbi înseamnă să râzi în gândul tău. (Mihai, 7 ani)

- Ce e igiena?                                                                                                      Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (Ionuţ, 6 ani)

- Din ce este făcut săpunul?                                                                                                             Săpunul e făcut din mai mulţi clăbuci la un loc. (Bianca, 5 ani)