Pesimism in tratament

Category :

Maine e Ajunul Craciunului, dar inca nu il simt atat de aproape. Nu stiu de ce dar parca nici bradutul din salon nu imi sugereaza ca vine Craciunul, sa fi trecut anul cu viteza fulgerului iar Craciunul sa fi dat navala asa , ca un musafir neasteptat? Probabil asta ar fi una din explicatii.

Pesimismul este un vechi "prieten" al meu. Ne cunoastem demult si am convietuit impreuna ani de zile. Insa acum ceva timp l-am invitat sa pofteasca de partea cealalta a usii, sa nu mai facem casa impreuna. Dar ce ne facem cu obisnuinta? Obisnuinta aceea a posedarii unui obiect pe timp indelungat, ce nu iti permite sa mai vezi si imaginea altor lucuri si te complaci asa pentru ca iti spui ca e un mod de a trai.

Pusa in fata unei situatii noi, nu exista sa nu vad mai intai negru in fata ochilor si sa trec in revista toate lucurile rele ce s-ar putea intampla si sa imi fac scenarii care mai de care mai intunecoase. Mi-era teama de esec si gandind asa poate incercam sa evit deziluzia, sa fiu pregatita si sa intampin cu pieptul in fata "raul" ce il vedeam eu venind. Asa ca m-am hotarat nu demult sa ii zic adio vechiului meu camarad si sa invat asemenea unui copil la inceput de drum, ce inseamna bucuria gandului. Insa mi-a fost greu, ca e o lupta ce se da inauntrul meu, pentru ca am vrut sa prind drag de mine, am vrut sa nu mai ascult de parerile celorlalti, am vrut sa actionez precum simt, precum vine din interiorul meu si nimic mai mult.

Cati dintre noi oare traiesc exact cum simt? Fara sa tina cont de nimeni si nimic? Insa este extrem de delcioasa senzatia. Nu mai am ochi de vazut si urechi de auzit decat doar pentru interiorul meu. De ce? Pentru ca e vorba doar de o viata si nu pot sti cat am acces pe drumul ei. Asa ca am inceput sa fiu autodidacta, sa vad si partea plina a paharului. Totul tine de multa multa invatare si acceptare.. si obisnuinta cu lumina gandurilor.. Mi-am zis ca trebuie sa accept toate lucrurile care mi se intampla si sa le iau ca atare. In pofida pesimismului am stiut mereu un lucru, ce ma mai ajuta cand dadeam de greu: ca nimic in viata nu e intamplator. De asta sunt convinsa ca am trait-o de cateva ori pe pielea mea.

Vrea Dumnezeu sa ne incerce? Vrea sa vada cat suntem capabili sa ducem? Vrea sa ne faca mai puternici, si noi suntem mereu ca niste invatacei intr-o imensa scoala a vietii, iar Profesorul zi de zi ne poarta prin fel si fel de situatii , experimente din care trebuie sa invatam neincetat?

Imi place sa cred ca azi sunt mai optimista ca ieri, si tot asa in fiece zi, incerc sa pun in practica ce de ceva timp tot invat. Si mi-e bine, zau ca ma simt mai bine, parca-s vindecata de o boala a sufletului si a mintii in acelasi timp. A fost greu , o munca continuua , si inca nu sunt gata, lucrez tot timpul la asta. Acum sunt capabila sa zambesc si sa fiu fericita doar pentru simplul fapt ca eu si cei dragi mie suntem sanatosi, ca ma pot trezi intr-o noua zi in care soarele imi intra in casa si ca il pot vedea, ma pot ridica din pat, pot merge, pot face lucuri ce altii nu le pot face; ca avem un camin al nostru, un camin cald, in care dragostea si linistea iti zambeste din fiecare colt, in care armonia e chiar la ea acasa. Dar am ajuns greu sa gandesc astfel, din ce in ce mai dificil a fost sa ma gandesc in culori pastelate la ceva ce va urma , sa incerc sa atrag binele de partea mea.

Si atunci iar se intampla ceva rau si se duce totul naibii, toata munca depusa pentru o gandire in roz, si iar trebuie sa o iei cu pasi marunti de la capat, cu teama, cu frica sa nu se intample iar si iar si din nou trebuie sa te educi pentru a putea gandi frumos , ca meriti si tu ceva bun, pentru a putea vedea din prima acel "bine" ce ar putea veni, dand la o parte intunecatul gand. Si apoi mai sunt si persoanele alea ce nu contenesc in a da sfaturi, ce nu se opresc in a te pune in tema cu tot ce inseamna viata asta, pesimisti ce parca sufera de o boala incurabila si ii tot auzi zicand "ai grija, viata e grea, viata e ca o jungla in care tu trebuie sa musti primul pentru a nu te lasa muscat de altul, viata e cruda, raul te pandeste de dupa colt..."

Mi-e dor sa imi spuna cineva si ca viata e frumoasa, ca merita traita asa cum simti, ca nimic nu e imposibil, ca multe lucuri frumoase ti se pot intampla". Realizezi insa ca ai ajuns cu tine intr-un loc cald si calm atunci cand reusesti sa transmiti si celorlalti starea asta. Simti ca ai depasit un prag , ca ai trecut la un alt nivel si ca orice rau care ti s-ar mai putea intampla nu te va invinge, ci din contra te va face si mai puternic.

Iti doresti un copil mai presus de orice.. Dumnezeu coboara urechea rugamintii tale si sadeste in trupul tau o alta viata. Deodata tot cenusiul ce te inconjoara se transforma in Raiul pe pamant.. totul e verde, auzi ciripitul fiecarei pasarele in parte, toate parca iti zambesc, iti vine sa dansezi pe strada, totul, absolut totul ia o alta turnura, totul se schimba, caci tocmai iei parte la producerea unei minuni. Si faci calcule peste calcule pana realizezi ca in preajma sarbatorilor Mos Craciun iti va aduce in dar ecografia ce iti va arata de va fi o fetita sau un baietel. Si te gandesti: woow, va fi cel mai frumos Craciun din viata mea, o sa am un bebe maricel care, din burtica va simti si el emotiile impodobirii bradutului..si pur si simplu plutesti, esti intr-o stare euforica fara precedent. Dar NU, deodata Dumnezeu isi schimba la 180 de grade planurile in ceea ce te priveste si decide intr-o duminica de 3 noiembrie ca ti-l ia. Si cazi de undeva de sus si te prabusesti de nu stii ce-i cu tine..si apar zeci de intrebari, si negrul gandurilor iar isi face aparitia, si parca tot ce ai invatat si construit pana atunci in ceea ce priveste gandirea pozitiva se duce naibii si te intorci iar la vechii prieteni, Pesimismul si Depresia, cu o ciuda nemarginita ca ii vezi din nou. Te iau in brate si pare-se ca nu vor sa te mai lase! Off, nimic parca nu-ti mai zambeste, a cazut cortina imaginilor feerice de mai inainte. Ce repede se poate schimba totul, nimic nu te poate consola, doar timpul te poate vindeca. Si incet incet incerci a te ridica si a relua lectia optimismului, cu pasi marunti, infricosator de nesiguri, gandindu-te ca poate nimic nu e intamplator.. Si.. vine Craciunul , Craciunul acela frumos, cu daruri nemaiprimite pana acum, Craciunul ce il visam si asteptam cu doua luni in urma dar nimic nu va sa fie asa cum credeam.. poate de asta nici nu simt ca maine e Ajunul..

1 comentarii:

Anonim spunea...

fertility drugs clomid